AcasăSpecialPreotul militar din Mangalia cere să fie eutanasiat

Preotul militar din Mangalia cere să fie eutanasiat

Fostul preot militar din Mangalia, Traian Chircu, lăsat fără capelă printr-o manevră între Teodosie şi Tusac, ulterior dat afară din preoţie şi din armată, a depus o cerere de eutanasiere la preşedinţie, parlament, guvern şi Patriarhia Română. Chircu îi cere Prea Fericitului Daniel să-l învestească cu asistarea morţii sale pe IPS Teodosie, pe care-l face responsabil de viaţa de câine la care l-a condamnat în ultimii trei ani. În vederea dezrobirii de datoriile pe care le-a făcut pentru edificarea Capelei şi care i-au fost imputate personal, fostul preot militar îi cere lui Teodosie să-i vândă organele. În data de 16 iunie a.c., chiar de ziua sa de naştere, Traian Chircu a depus o cerere de eutanasiere la Patriarhia Română. A doua zi, a informat şi Arhiepiscopia Tomisului cu privire la acest fapt, iar în 23 iunie a transmis cerera sa către celelalte instituţii ale statului. „Eutanasierea solicitată, nu reprezintă abandonarea luptei mele cu viaţa şi greutăţile acesteia, ci consecinţa nedreptăţilor la care am fost supus nevinovat”, arată fostul preot în motivarea insolitei cereri.

Brâul Maicii Domnului

Chircu a devenit preot militar la 1 ianuarie 2003, după 12 ani de preoţie civilă. În 2007 a absolvit colegiul de război din cadrul Academiei de Înalte Studii Militare, iar ca o consecinţă a primit gradul asimilat de locotenent-colonel, calitate în care a bifat şi două misiuni de reprezentare militară în Marea Britanie. 18 mai 2008 a fost apogeul carierei sale. În acea zi s-a inaugurat Capela Militară Mangalia, însă nu oricum, ci cu aducerea Brâului Maicii Domnului din Grecia. Racla cu sfânta relicvă şi delegaţia însoţitoare au fost aduse în ţară cu două aeronave ale forţelor armate. Preşedintele României nu a ratat ocazia de a face o baie de mulţime la Mangalia, iar Prea Fericitul Daniel i-a conferit lui Chircu cea mai înaltă distincţie bisericească, Sfânta Cruce Patriarhală, în semn de apreciere a eforturilor depuse. Capela se afla în lucru de aproximativ cinci ani, însă pentru pregătirile finale, Chircu şi consilierii bisericeşti au găsit chip să împrumute 29.750 de euro şi 100.730 de lei, având promisiunea primarului pe atunci în funcţie, Zanfir Iorguş, că banii vor fi decontaţi ulterior de Primărie. Ca o paranteză, în scriptele oficiale, proprietar al Capelei figura Primăria Mangalia, în vreme ce atributul administrării lăcaşului de cult revenea garnizoanei din localitate, prin preotul-militar.

Teodosie l-a condamnat înainte să-l judece, pe baza unor abateri înscenate

Soarta a făcut ca Iorguş să nu mai pupe un mandat. Iar noul primar, Tusac, a sprijinit tacit o manevră pusă la cale de Teodosie împreună cu şeful clerului militar, Constantin Tanu, prin care capela militarilor a fost preluată în administrare de Arhiepiscopia Tomisului, care a transformat-o în parohie. Pe 12 februarie 2009, Teodosie i-a dat biserica unui preot civil, iar pe 2 aprilie 2009 l-a convocat pe Chircu la Centrul eparhial Constanţa, unde i s-ar fi înscenat abateri economice în cadrul unei cercetări improvizate. Prin Decizia 517 din data menţionată, Teodosie l-a suspendat din preoţie, i-a retras binecuvântarea de a sluji în armată, i-a retras distincţiile bisericeşti şi a hotărât să-l trimită în judecată, în faţa consistoriului eparhial (instanţa de fond autonomă bisericească). În dreptul canonic, abaterile economice sunt cuprinse cu titlul de „administrare incorectă a averii bisericeşti”, însă capela militară nu ţine în nici un fel de averea bisericească, ci de cea a armatei. Mai mult, legislaţia din domeniu prevede explicit că preoţii militari răspund faţă de ierarhia bisericii pentru chestiunile strict excleziastice şi în faţa superiorilor Armatei pentru chestiunile organizatorice şi economice.

A câştigat recursul, dar tot degeaba

După retragerea binecuvântării lui Teodosie, Chircu a fost rejectat şi din armată.  Colac peste pupăză, s-a pomenit că trebuie să achite pe cont propriu banii pe care îi împrumutase pentru ctitorirea Capelei (peste 200.000 de lei). Deşi fusese deja pedepsit înainte de a fi judecat, preotul militar a compărut în faţa consistoriului eparhial, unde judecătorii s-au pus de acord cu acuzatorii, hotărând să-l caterisească, adică să-l excludă din preoţie, în vara anului 2009. Chircu a făcut cerere de recurs la Sfântul Sinod, însă aceasta i-a fost aprobată abia în vara lui 2010, după ce preotul caterisit intrase în greva foamei, în faţa Patriarhiei. De altfel, în septembrie el şi-a vândut tot, pentru a ţine datoriile sub control. În ianuarie 2011, Consistoriul Mitropolitan Bucureşti a judecat recursul împotriva sentinţei de caterisire dispusă la Constanţa, găsind în baza expertizelor dispuse că Traian Chircu nu se face vinovat de abateri economice. Pe cale de consecinţă, înalta instanţă bisericească a dispus anularea Deciziei 517, casarea sentinţei de caterisire, reintegrarea ca preot militar al garnizoanei Mangalia şi recuperarea datoriilor Capelei din veniturile activităţii de cult. Din ianuarie 2011, sentinţa aşteaptă să fie aprobată de Patriarhul Daniel, însă datorită opoziţiei manifestate de Teodosie, Prea Fericitul omite să-şi pună semnătura finală.

Iată câteva pasaje cheie din memoriul justificativ ce însoţeşte cererea de eutanasiere adresată Patriarhului BOR:

„Înainte de a se juca de-a Dumnezeu cu soarta mea şi de a-mi nenoroci familia şi comunitatea militară păstorită în Mangalia, ar fi trebuit să se vindece pe sine însuşi de apucăturile incompatibile cu demnitatea de arhiereu. (…) [Teodosie este] obişnuit să se folosească de preoţi, să-i îngroape în datorii, apoi să-i lase pe drumuri, ori să înfunde puşcăria cu ei, înscenându-le de fiecare dată fraude, în realitate urmărind să se debaraseze de datorii, să le lase pe spatele şi în paguba altora – manevre de notorietate la Eparhia înalt prea sfinţiei sale. (…) Sunt aşadar menţinut în sclavia de a plăti datoriile altora, am fost tâlhărit în propria ctitorie şi împreună cu mine sunt supuse la suferinţă şi alte şi alte familii care au rămas păgubite. (…) Am fost tratat mai rău decât un câine, nădăjduiesc că macar eutanasierea îmi va fi până la urmă aprobată”.

Redăm în continuare câteva pasaje din corespondenţa lui Chircu cu ÎPS Teodosie cauzată de cererea de eutanasiere:

„După ce am fost tâlhărit în propria-mi ctitorie şi mi-aţi tras, mai pe româneşte spus, o ţeapă de tot atâţia bani investiţi în Capelă câte fraude v-a explodat imaginaţia, m-aţi fi angajat sclav – cântăreţ, să plătesc datoriile Capelei, pe care o exploatează altul. Să-mi fi luat, domnilor, mai întâi datoriile din spate şi mai apoi vorbiţi-mi de ajutor acordat familiei şi anchetarea prafului de pe tobă pe care l-aţi mai putea depista, ca bună-stare la mine, după ce mi-aţi nenorocit familia. (…) În vederea dezrobirii familiei mele de sub povara datoriilor şi a celorlalte familii nenorocite şi supuse samavolnic la plata datoriilor Capelei militare, aşa cum de altfel am şi solicitat în cererea de eutanasiere, smerit, vă rog să interveniţi cu publicitate pe site-ul Eparhiei şi prin alte mijloace de care dispuneţi, ca după moartea mea, să-mi fie prelevate organele şi să le puteţi valorifica”.