Dacă până acum cateva luni majoritatea angajaţilor erau afiliaţi unei singure organizaţii, condusă de Aurel Gheorghe, începând cu 16 iunie 2011 lucrurile s-au schimbat complet. În cadrul Oil Terminal s-a infinţat un nou sindicat, în fruntea căruia se află Florin Enache, directorul depozitului Port. Pentru angajaţi este destul de dificil să ia o decizie cu privire la care dintre cele două formaţiuni să adere avînd în vedere faptul că noul sindicat este privit mai degrabă ca o unealtă a directorului Silviu Wagner decât ca o organizaţie care să le apere drepturile. Din cei 1200 de salariaţi ai Oil Terminal, doar 200 au preferat să treacă la sindicatul condus de Enache, majoritatea făcând parte din personalul de pază, şoferi şi TESA.
Această scindare are ca principal motiv scandalul iscat între vechiul sindicat şi conducerea Oil Terminal cu privire la angajarea fără respectarea protocolului semnat, a 17 oameni în condiţiile în care, din motive financiare fuseseră pensionate la cerere 150 de persone prin reducerea vârstei standard. Aurel Gheorghe a dat în judecată conducerea societăţii pentru încălcarea protocolului în care este specificat faptul că angajările în societate trebuie să se facă numai cu acordul sindicatului.
Pe fondul acestor neînţelegeri a apărut noua organizaţie, cea condusă de Enache. Aurel Gheorghe spune că modul în care acesta îşi racolează membrii este aproape stalinist, recurgându-se la ameninţări de tot felul, angajaţii fiind constrânşi să se înscrie în sindicatul condus de Enache. Mai mult, deşi reprezintă interesele a 1000 de oameni, lui Aurel Gheorghe i se interzice practic să mai discute cu ei, aceştia fiind ameninţaţi cu tăierea salariului sau cu concedierea.
În ciuda tuturor represaliilor care se fac asupra lor, oamenii nu se inghesuie să se înscrie în noul sindicat, astfel că directorul Wagner este nevoit să se aşeze la masa negocierilor tot cu Aurel Gheorghe. Dar se pare că situaţia se va schimba pentru că Enache va putea până la urmă, prin presiuni şi ameninţări, să strângă un număr suficient de membrii şi astfel Silviu Wagner va reuşi performanţa de a negocia cu el însuşi, atât in calitate de director al Oil Terminal cât şi în calitatea, neoficială, de lider de sindicat.
