De zile bune, povestea “traficantului“ de droguri din Constanţa, Iustin Rădulescu, ocupă primele pagini ale ziarelor. Cum capetele de acuzare aduse constănţeanului, iniţial în număr de patru, s-au redus la unul singur, şi acela schimbat între timp, iar informaţiile din presă sunt contradictorii, i-am solicitat să lămurească aceste aspecte fratelui celui acuzat, Mircea Rădulescu.
D-le Rădulescu, cum s-a ajuns la siţuatia asta?
În după-amiaza zilei de 29 mai ne beam cafeaua împreună şi ne făceam planuri. La jumătate de ora după ce ne-am despărţit, m-a sunat cumnata-mea să-mi spună că Iustin a fost arestat. Astfel de situaţii nu pot apărea decât în România. Problema ţine de securitatea noastră, a tuturor, atât timp cât statul român nu-şi protejează proprii cetăţeni. Câtă vreme fratele meu nu a încălcat nicio lege a statului român, îşi vedea de munca lui, deasemeni nu a încălcat nici o lege a statului italian, cel care a solicitat reţinerea sa, nu înţeleg de ce a trebuit să fie arestat. Fapta de care este acuzat s-ar fi petrecut în sudul Spaniei, nu ştiu de ce sunt implicate autorităţile italiene.
Sunt implicaţi şi cetăţeni italieni în acest dosar?
Sunt şi patru italieni. Oare dacă ar fi solicitat autorităţile române extrădarea lor, la fel de repede s-ar fi conformat statul italian? Ne comportăm ca nişte vasali. De ce nu se judecă în România, dacă evenimentele s-au petrecut într-un stat oarecare şi nu în Italia?
Care este totuşi filmul evenimentelor de la care s-a ajuns la acuzaţia de trafic de droguri?
În 2007-2008, Iustin a închiriat în Spania o navă, ”Liberty”, cu care vroia să pornească o afacere turistică, în insulele Las Palmas şi Lanzarote. Nava respectivă a prezentat încă de la început multe probleme tehnice, nefiind în stare de funcţionare, fapt pentru care fratele meu a deschis proces firmei care i-a făcut închirierea. În perioada 25 decembrie- 28 aprilie, când se presupune că ar fi avut loc traficul de droguri, nava era ancorată în portul Lanzarote şi nu s-a mişcat din loc. Singura posibilitate este ca alt vas cu acelaşi nume şi acelaşi indicativ să fi fost monitorizat, pentru că repet, nava era staţionată cu motorul demontat. Posed contractul încheiat între fratele meu şi firma care i-a închiriat nava şi acţiunea judecătorească împotriva acestei firme. În perioada respectivă fratele meu era în România, pot dovedi cu documente de la locul de muncă. La un moment dat, văzând că s-ar putea să se fi înşelat, italienii au presupus că de fapt Iustin ar fi coordonat activitatea infracţională prin telefon, deşi telefoanele acelea, care pot fi uşor interceptate şi verificat conţinutul, erau date pentru a vedea care mai e starea navei.
Cât a costat închirierea navei?
În jurul a 30 – 40 000 de euro, ai toate motivele să fi îngrijorat la asemenea sumă. Au fost lăsate persoane care s-au ocupat de supravegherea reparaţiilor cu care fratele meu era în permanent contact, nu e exclus ca acestea să fii făcut prostii, dar asta nu e responsabilitea lui
Avea Justin vreo afacere de turism în România?
Nu, urma să facă acest lucru, dar dacă au apărut problemele cu nava, a renunţat. Singura lui afacere a constat într-o societate de crewing, culmea tot cu un italian, Giovanni Scala, care l-a păcălit, fugind din ţară cu toţi banii firmei. Deşi are dosar penal pentru delapidare şi evaziune, italienii nu s-au grăbit să-l extrădeze, cum fac românii, deşi statul român a fost păgubit.
Afacerea de turism a vrut să o deschidă singur sau împreună cu altcineva?
Nu ştiu, dacă nu s-a mai materializat, nu a mai contat. Contractul l-a semnat singur, nu cred că mai era cineva. Ideea i-a venit când a aflat că preţurile la chiriile pentru ambarcaţiuni în Spania erau reduse şi nu există oferte pentru croaziere între insulele spaniole.
Nava era dotată cu tot instrumentarul de navigaţie?
Absolut tot. Era o navă de agrement. Dacă cineva vrea să desfăşoare activităţi infracţionale pe mare, îşi ia o barcă de viteză, nu una de agrement, înregistrată şi bine semnalizată. Culmea e că o altă ambarcaţiune implicată în dosar, este un velier. Ce mă mai intrigă este faptul că se presupune că s-ar fi făcut mai multe drumuri, din largul mării până pe coastele Spaniei şi Portugaliei, unde se descărca marfa, dar nici o navă nu-i de capul ei. Nu poate ieşi în larg cum vrea şi când vrea, mai ales într-o zonă puternic supravegheată, lângă Gibraltar, care este practic o bază militară. Se stabilesc nişte coordonate, se anunţă plecarea şi traseul….Orice navă are GPS, şi poate fi uşor localizată.
Când a închiriat nava nu a văzut că are probleme?
Nava arăta în regulă, era practic un yacht sub pavilion Barbados, făcea parte dintr-o organizaţie serioasă, Royal Yachting Assocation, şi nu s-a gândit că ar putea fi stricată. Era utilată cu tot ce trebuia pentru navigaţie şi de asta mă întreb cum de nu şi-au dat seama spaniolii cu ce se ocupa ea? Nu trebuia decât urmărită prin GPS, cred că traseele ei, dacă a existat aşa ceva, au rămas şi acum înregistrate pe undeva. Nu era atât de nebun fratele meu, care lucrează în domeniu, să facă trafic de droguri lângă coasta marocană, acolo unde pentru un gram de cocaină te împuşcă direct.
A reuşit să facă măcar un traseu turistic cu yachtul?
Nu, cumva ajuns cu ea în Lazarote i s-a stricat motorul şi nici că a mai putut fi reparat. Fratele meu a lăsat barca la reparaţii şi a revenit în ţară. Şi nu s-a mai întors niciodată în Spania, doar i-a dat în judecată pe proprietarii ambarcaţiunii.
Ce probe au italienii vizavi de acuzaţiile aduse?
Prima dată au vehiculat că fratele meu ar fi capul unei reţele internaţionale de droguri. Ulterior, după ce s-au interesat mai bine, au schimbat acuzaţia în suspiciunea de oferire de logistică. Au înţeles şi ei că nu se poate ca un om care a tranzacţionat 9 tone de droguri, să stea într-un apartament modest şi să meargă zi de zi la muncă pentru un salariu de 400 de euro. Ce probe au în acest sens nu ştiu, încă nu ne-au fost prezentate nici nouă şi nici autorităţilor române, care s-au conformat ruşinos de slugarnic justiţiei unui stat renumit pentru corupţia din sânul instituţiilor sale. Nu s-au sesizat spaniolii sau portughezii, unde se presupune că au avut loc infracţiunile, ci Italia, unde românii sunt ucişi şi vinovaţii sunt bine mersi şi ajung chiar vedete.
Câte capete de acuzare există?
Unul singur, punerea la dispoziţie de logistică, repet, în timp ce fratele meu era acasă, în baza interceptării unor convorbiri telefonice care nu ne-au fost prezentate. Mai apar la dosar, din câte am înţeles, şi declaraţiile celor patru italieni, care încearcă să arunce toată vina pe el. Justin mă roagă să-l trezesc, el trăieşte un coşmar. Nu realizează că i poate întampla aşa ceva.
De ce, dacă evenimentele au avut loc acum 4 ani, italienii s-au sesizat abia acum?
Nu ştiu nici eu. Motivaţia lor a fost că l-au căutat prin Europa şi nu l-au găsit. Deasemeni aş vrea să ştiu dacă ceilalţi inculpaţi tot acum au fost reţinuţi sau cu patru ani în urmă. Există un dosar pe care nici avocatul nostru nu l-a văzut, ca să ne putem apăra. Probele nu au fost trimise, arestarea a fost făcută doar în baza unei solicitări. Tocmai din acest motiv Iustin a acceptat extrădarea în Italia cât mai rapid, să ia la cunoştinţă probele pentru a le demonta. Mă gândesc că autorităţile române în cârdăşie cu cele italiene au distrus un om. O persoană care n-a luat în viaţa lui o amendă, a învăţat şi a încercat să fie un om cât mai bun. Băiatul lui a terminat teologia cu nota 10. Nici nu mai contează dacă nu i se va întâmpla nimic, răul a fost deja făcut.
Ce urmează să faceţi în următoarea perioadă?
Autorităţile române ridică din umeri, motivând că ei nu au nimic împotriva lui Iustin, ci că doar au pus în practică un mandat european. Îl ţin arestat ca pe un criminal, deşi nici ei nu ştiu exact pentru ce. Ne-am scos apartamentele la vânzare şi vom merge în Italia, să ne apărăm. Nu ne aşteptăm la vreun ajutor din partea nimănui, cu atât mai puţin din partea statului român, pentru care cetăţenii oricărei alte ţări sunt mai importanţi decât proprii cetăţeni.
