Planurile energetice ale gigantului belgian Electrabel de construire a unei termocentrale chiar in portul Constanta ar putea afecta dezvoltarea turismului litoral, iar in subsidiar ar putea ingropa definitiv industria extractoare a carbunelui din bazinul Olteniei si Valea Jiului.
Belgienii au intretinut activitati de lobby pe langa guvernul Romaniei inca din anul 2005, obtinand sprijinul premierului Calin Popescu Tariceanu, insa in acelasi timp si-au asigurat si ingaduinta presedintelui, prin negocierea unui eventual parteneriat cu societatea Comvex, achizitionata de magnatul Corneliu Idu, fost coleg de suferinta cu Traian Basescu in dosarul Flota.
Administratia liberala a Companiei Nationale Administratia Porturilor Maritime Constanta a concesionat deja 51 de hectare de teren catre belgieni, in scurta vecinatate a danelor Comvex, la scurt timp dupa ce a selectat Electrabel-ul printre societatile care vor participa la compania de proiect pentru reactoarele 3 si 4 de la Centrala Nuclear Electrica Cernavoda.
Daca proiectul termo va trece de autoritatile de mediu, grupuri obscure de interese s-ar bucura si mai mult ca, printr-o singura lovitura, s-ar obtine trei efecte in dauna Romaniei: un turism plin de cenusa, o moarte lenta pentru mineritul romanesc si o bomba de 1600 de megawati la doi pasi de potentialul loc de intrare pe teritoriul romanesc al conductei PEOP mult ravnite de americani.
Belgienii, care nu sunt decat interfata francezilor de la grupul de firme Suez, la randul lor interfata unor companii si fonduri de investitii prin care se fac jocurile energetice mondiale, ravnesc acapararea unei parti insemnate din productia romaneasca de energie, pentru a-si face apoi loc pe piata distributiei.
Fapte care au intrat si in atentia Comisiei Europene arata ca franco-belgienii de la Electrabel si Suez si-au folosit pozitiile obtinute pe piata occidentala pentru a jongla preturile la distributie, pe criterii de forta monopolistica, iar nu pe argumente economice. Din aceasta perspectiva este intemeiata ingrijorarea ca francezii din energie vor aduce in Romania aceleasi scumpiri aberante pe care le-au adus si francezii din comertul romanesc (Carrefour) cu taxele lor de raft, de receptie si etichetare.
Cine este subitul investitor Electrabel?
Electrabel este una din cele mai puternice companii din domeniul producerii si distributiei energiei electrice, operand pe toate segmentele, de la energie termica, hidro si nucleara, pana la energie eoliana si regenerabila.
Compania a fost infiintata in anul 1991, prin fuziunea a trei producatori belgieni cu istorii care coboara in timp spre anii 1890.
La inceputul anilor 2000, pachetul majoritar de actiuni de la Electrabel a ajuns in posesia francezilor de la grupul Suez, care din anul 2005 au devenit si singurii actionari.
Suez este la ora actuala primul furnizor de servicii multitehnice din Europa (in domeniile energiei, apei si mediului), al cincilea producator de energie si al saselea operator de gaze din Europa.
Totodata, grupul Suez este cel mai important importator de GPL din America de nord, prin intermediul unei subsidiare deschise in SUA (culmea, gazul vine de la rusi !).
Unitatile energetice ale grupului Suez sunt dispuse in Belgia, Franta, Olanda, Luxemburg, Spania si Polonia, iar impreuna insumeaza o capacitate instalata de 60.000 MW.
Electrabel este cea mai mare companie detinuta de Suez Grup, prin intermediul acesteia avand participatii intr-una din companiile de energie nucleara din Canada, dar si intentii de a achizitiona pachetul de 49% din centrala nucleara bulgareasca de la Belene.
A doua companie ca marime din grupul Suez este Distrigaz, dar nu Distrigazul romanesc, botezat asa in perioada reformei sistemului nostru energetic probabil pe baza unor afinitati de instrainare cu directie.
Politica anti-trust in atentia Comisiei Europene
Electrabel a facut obiectul mai multor scandaluri publice, tot mai accentuate odata cu expansiunea din ce in ce mai agresiva a companiei.
Astfel, in anul 2007, Comisia Europeana a demarat investigatii in privinta indiciilor existente privind eludarea articolului 82 din tratatul european de catre Electrabel, Distrigaz si Suez Group, sub suspiciunea ca acestea reusisera sa impiedice migrarea consumatorilor catre alti furnizori de curent electric si gaze naturale, prin clauzele contractuale care ii tineau agatati pe termen lung, facand astfel abuz de pozitia dominanta pe piata.
La inceputul acestui an (2008 – n.r.), Electrabel s-a aflat in centrul unui scandal mediatic de proportii, dupa ce autoritatile belgiene au constatat ca societatea umflase facturile cu 125 de euro plus taxe pentru emisiile de CO2.
Ministerul economiei din Belgia a protestat public fata de politica Electrabel, mai ales ca taxa de CO2 fusese impusa perntru intreaga energie livrata, chiar si pentru cea din surse nucleare nepoluante, dar mai ales in contextul in care compania beneficia de scutirea taxei de poluare.
In cele din urma, anchetele oficiale au scos la iveala ca dimensiunea spolierii clientilor ajungea la 1 miliard de euro, in perioada 2005-2007.
Cu toate acestea, oficialii companiei au declarat ca functioneaza pe o piata libera, astfel incat clientii nemultumiti pot migra catre alti furnizori. in teorie, chiar si ministrul energiei a dat dreptate companiei, insa a mentionat ca in practica Electrabel detine 95% din piata de energie a Belgiei, astfel incat liberalizarea pietei e doar o poveste de adormit oficialii UE.
Cu o asemenea atitudine de forta, Electrabel-ul a demonstrat ca isi poate oricand permite sa faca orice, sa scumpeasca nejustificat curentul, sa introduca taxe aberante, in virtutea pozitiei de lider absolut.
Extinderea spre Romania
In Romania, Electrabelul ravneste aceeasi pozitie de lider suprem, singura care i-ar oferi posibilitatea de a stabili regulile, de a muta emisiile de CO2 pe litoralul nostru, de a arde carbunii altora pe plamanii nostri, si in acelasi timp de a castiga bani buni, chiar daca ar trebui pentru inceput sa plateasca tribut baietilor destepti din energia locala.
Demersurile pentru acest plan magistral au inceput in anul 2005, cand oficialii companiei au vizitat Palatul Victoria, fiind primiti de fostul ministru al industriilor Codrut Seres si de premierul Tariceanu.
Acesta din urma a declarat atunci ca saluta intentiile de investitii ale companiei belgiene, la fel cum a salutat in 1997 investitia elvetiana de la Portile de Fier.
Elvetienii de atunci si belgienii de acum sunt francezi in toata regula, binecunoscuti dealerului de masini franceze si prietenului sau petrolist care punea in aceeasi perioada bazele achizitiei unei parti din retailul de carburanti din Franta si Spania.
Momentul declaratiei a trecut aproape neobservat, pentru ca scena publica din Romania fusese cuprinsa de scandalul energia declansat de Traian Basescu, de retragerea PC-ului de la guvernare si punerea lui Seres sub acuzare, de suspendarea presedintelui din functie si reconfirmarea sa de catre natiune.
In 2007, insa, cand apele s-au potolit, diversi oficiali ai aparatului secundar al guvernului Tariceanu II au inceput sa anunte investitiile colosale ale francezilor de la Electrabel.
Nici nu a mai contat ca pe site-ul oficial al companiei, printre principalii competitori europeni ai Electrabel de pe piata de energie se numara si gigantul romanesc Termoelectrica SA, alaturi de ceilalti grei europeni: Enel, E.ON, Tractebel, Royal Dutch Petroleum Co, Alcatel si Stockholmes Stad.
Usile erau deschise larg, larg. Prima confirmare publica a bunelor relatii a constat in selectarea Electrabel in randul companiilor care ar putea fi invitate de guvernul roman sa participe la infiintarea companiei de proiect pentru realizarea reactoarelor 3 si 4 de la CNE Cernavoda.
A doua, si cea mai penala, a fost incheierea contractului de concesiune dintre Electrabel si CNAPMC Constanta, pentru realizarea unei termocentrale cu doua unitati de cate 800 MW, fiecare avand puterea instalata mai mare decat a unui reactor de la Cernavoda.
Proiectul a fost anuntat initial de catre Transelectrica SA, interesata de realizarea cablului submarin de interconectare cu sistemul energetic al Turciei, iar abia in al doilea rand de oficialii liberali de la CNAPMC.
Acestia din urma au precizat, citati de presa nationala, ca proiectul termocentralei portuare va fi derulat in colaborare de Electrabel si Comvex, unul din cei mai mari operatori portuari din Romania, traversat si el de tot felul de schimbari spectaculoase in structura actionariatului.
Astfel, partenerul strategic Comvex ajunsese in portofoliul afaceristului Corneliu Idu, fost coleg de suferinte in dosarul Flota cu Traian Basescu, care a cumparat pachetul majoritar de actiuni la sfarsitul anului 2004, prin intermediul fimrei SolidMet SRL, detinuta de Bulk Project SRL din Constanta, detinuta la randul ei de Octogon Shipping & Services SRL, firma in care Corneliu Idu detine 64,45% din partile sociale.
Franco-belgienii si cenusile zburatoare
Efectele investitiei belgiene de un miliard de euro, cam cat au furat ei din umflarea facturilor in perioada 2005-2007, ar putea fi beneficie pentru industria romaneasca, generand noi locuri de munca probabil platite decent (desi aici sunt semne de intrebare, acesti baieti nu vin in Romania ca sa achite salarii decente, ca dovada ca grupul Carrefour isi plateste slugile cu cele mai umilitoare salarii din comertul autohton ca sa pastram acelasi etalon francez al comparatiei).
Pe de alta parte, insa, Romania in general si Constanta in particular ar putea pierde sansa dezvoltarii unui turism modern.
Pentru ca, la cele cinci milioane de tone de carbuni arse pe an se emana 8,5 miliarde de metri cubi de CO2 si 3,9 milioane metri cubi de CO, care vor ajunge in atmosfera, oricate tehnologii ar dezvolta Electrabelul in combinatie cu Hitachi pentru recuperarea carbonului.
In plus, sunt pulberile si cenusa zburatoare, care se va aseza pe haine, pe plaja, pe sufletele oamenilor. In 2006, institutiile de mediu au inregistrat in judetul Constanta o prezenta de 2,6 milioane de kilograme de pulberi in suspensie.
Proiectul Electrabel ar putea sa aduca o prezenta suplimentara intre 12.000 si 42.000 de kilograme de pulberi in suspensie. Culmea este faptul ca riscam sa inghitim pulberile altora, rezultate din arderea carbunilor adusi din import, pentru obtinerea curentului dat la export.
Asadar, dincolo de ingroparea turismului, proiectul Electrabel deschide drumul importurilor masive de carbuni, care pe la noi sunt, vorba aceea, pe toate drumurile, mai putin pe cele navigabile.
Doua din marile unitati consumatoare de carbuni, complexele energetice Rovinari si Turceni, sunt si ele promise grupului Suez, stapanul Electrabel, asa cum au anuntat oficialii din ministerul economiei, inainte de predarea acestora catre AVAS in vederea anuntatei si stiutei privatizari franco-belgiene.
Si daca grupul Suez lichefiaza gazul rusilor pentru a-l livra americanilor (feriti astfel de orice compromis energetic cu Federatia Rusa), este bine sa detina si o potentiala bomba cu ceas chiar langa locul unde fusese proiectata intrarea in Europa a conductei PEOP si a conductei Nabucco, in cadrul celor doua proiecte, petrol si gaze caucaziene, la care tin atat de mult americanii.
Dupa cum se vede, numai lucruri de bine!
Cele trei grupuri energetice de 3 x 800 MW, vor necesita cca. 17.000 tone de carbune pe zi, adica aprox. 5 milioane tone pe an. La acestea trebuie adaugate si cateva mii bune de tone de carbune, care vor constitui un stoc tampon/ rezerva, care insa va genera praf, poluare a mediului si riscuri de autoaprindere in zilele toride de vara.
Cele trei grupuri energetice de 3 x 800 MW, chiar dotate cu tehnologii moderne de filtrare, tot ar elibera in atmosfera, anual:
– peste 15.300.000 tone de dioxid de carbon (CO2), sau peste 8,5 miliarde de metri cubi de dioxid de carbon, ceea va reprezenta o crestere de peste 2.000 de ori a nivelului din 2006, din tot judetul Constanta;
– intre 3 si 4,5 milioane kg de monoxid de carbon (CO), sau intre 2.625.000 m3 si 3.900.000 m3 (CO);
– intre 15,6 milioane si 411,6 milioane kg dioxid de sulf (SO2) sau intre 6 milioane m3 si 162 milioane m3 SO2, adica o crestere de pana la 11.000 de ori a valorilor din 2006, din intreg judetul Constanta;
– intre 5 milioane si 25 de milioane de kg de oxizi de azot (NOx), adica o crestere de pana la 1.100 ori, a valorilor din 2006, din intreg judetul Constanta;
– cca. 3000 tone de praf;
– intre 12 milioane si 42 milioane de kg particule pe an, particule constituite in principal din Ť cenusa zburatoare ť; de mentionat ca in 2006 in judetul Constanta, deja s-au inregistrat cca. 2,6 milioane kg de pulberi in suspensie.
© Investigaţii Private, iulie 2008.
