Agenţia de Protecţie a Mediului Constanţa a autorizat construirea a 1400 de centrale eoliene.
Alte zeci de proiecte sunt în stadii incipiente de autorizare şi infinit mai multe în faza de elaborare. Vă propunem o privire mai generală asupra fenomenului, prin prisma datelor existente la operatorii de reţele de transport al energiei electrice, Transelectrica şi Enel.
Cei doi giganţi energetici naţionali au eliberat avize tehnice de racordare pentru 44 de companii ce dezvoltă proiecte eoliene, cu o putere instalată totală de 1.913,46 de megawaţi oră (MWh), în judeţele Constanţa şi Tulcea. Alte zeci de proiecte îşi aşteaptă avizarea tehnică.
Pe de altă parte, 39 de companii au încheiat deja şi contracte de racordare cu Transelectrica sau cu Enel Dobrogea, pentru un număr neprecizat de centrale cu o putere instalată totală de 1.213,04 MWh.
Iar evoluţia nu se va opri în acest punct, mai ales că efervescenţa dezvoltatorilor depăşeşte cu mult capacităţile de integrare existente la proprietarii de reţele electrice. Iar aici se află, de fapt, marea problemă a dezvoltării energeticii eoliene.
Întreaga evoluţie de-a dreptul bulversantă a energeticii eoliene este o urmare a schimbării strategiei energetice a României, în anul 2007, document adoptat de guvernul liberal.
Potrivit acestuia, ponderea energiei din surse regenerabile ar trebui să ajungă la 33% din producţia naţională, estimarea fiind mai degrabă un angajament minim decât un plafon maxim.
De asemenea, în strategia naţională a fost inclus şi proiectul cablului submarin către Turcia, care oferă perspective avantajoase pentru producători, în vederea exportului.
Relansarea acestui proiect de veche inginerie românească, gândit de peste trei decenii de specialiştii care au construit sistemul electroenergetic naţional (SEN) a generat un interes crescut pentru investiţiile energetice în Dobrogea: reactoarele 3-4 de la CNE Cernavodă, miile de centrale eoliene, dar şi cele două termocentrale din Portul Constanţa, ale căror proiecte au fost pe moment suspendate din cauze de criză financiară.
O asemenea perspectivă fără precedent a prins însă sistemul insuficient pregătit, iar problemele de fond persistă şi astăzi, la peste doi ani de la lansarea noii strategii energetice a României.
Clasamentul investitorilor la nivelul anului 2009
Datele centralizate la nivelul Transelectrica SA ne permit un clasament al proiectelor, oarecum similar celui rezultat din datele oferite de Agenţia de Protecţia Mediului Constanţa.
Astfel, pe primul loc se situează proiectul Fântânele-Cogealac, dezvoltat de concernul CEZ din Cehia, care a încheiat – prin firmele MW Team Invest SRL, Tomis Team SRL şi Ovidiu Development SRL – contracte de racordare pentru o putere instalată totală de 540 MWh.
De altfel, proiectul Fântânele este, deocamdată, cel mai mare din Europa şi al doilea din lume. Pe locul 2 se situează Blue Line Energy SRL, care a încheiat contracte de racordare cu Enel pentru 262 MWh, cu proiecte dezvoltate la Agighiol, Valea Nucarilor şi Tulcea.
Blue Line Energy este o companie din Bistriţa-Năsăud, fondatoare a Asociaţiei Producătorilor de Energie Eoliană din România, care a dezvoltat prima centrală eoliană din România, în judeţul Tulcea.
În spatele companiei se găsesc mai multe fonduri de investiţii occidentale, cele care au pus la bătaie resursele necesare pentru implementarea proiectelor. Locul al treilea este ocupat de Sabloal Energie Eoliană SRL, companie deţinută de românii Sandra Adameţ şi Sandu Pop în parteneriat cu austriacul Franz Blochberger, proprietarul companiei Ventureal, cea care realizează proiecte similare în Austria, Cehia şi Slovacia.
Sabloal a obţinut de la Enel Dobrogea avizul tehnic de racordare pentru o putere instalată de 204 MWh, parte a proiectului Valea Dacilor-Medgidia-Ciocârlia. În clasament urmează Ewind SRL, cu o putere instalată de 150 MWh, parte a proiectului Pantelimon, judeţul Constanţa, Eolica Dobrogea SRL, cu un aviz pentru 80 MWh şi Cernavodă Power SRL, cu un aviz pentru 138 MWh.
Ewind este o subsidiară a grupului Monsson Alma, reprezentat în România prin Emanuel Muntmark, proprietarul fabricii de morărit de la Gălbiori.
În spatele grupului se găsesc mai multe SPV-uri (Special Purpose Vechicles) anonime care pun în circuit banii marii finanţe mondiale.
Monsson Group s-a aflat de fapt în spatele proiectului Fântânele, pe care ulterior l-a înstrăinat către grupul CEZ.
Nu în ultimul rând, Monsson Group este, la ora actuală, cel mai mare furnizor de servicii de consultanţă şi mentenanţă în domeniul energeticii eoliene.
Eolica este subsidiara grupului energetic spaniol Iberdrola în România, un gigant cu ramificaţii la nivel mondial, iar Cernavodă Power a fost achiziţionată de grupul Energias De Portugal (EDP). Va urma!
Adrian CÂRLESCU, 2009
