O serie de dovezi intrate în posesia noastră demonstrează realitatea acuzaţiilor aduse primarului Mangaliei cu privire la gonirea lui Adrian Păunescu din juriul Festivalului Callatis, cu un an înainte de decesul care a îndoliat cultura naţională. Primarul petrecăreţ de la Mangalia îl alesese pentru onoarea de a prezida juriul concursului Miss Diaspora pe creatorul de chiloţi Cătălin Botezatu, pentru a justifica o plată în avans către firma acestuia. Botezatu nu prestase nici un serviciu pentru administraţia publică locală, însă gurile rele spun că ar fi creat chiloţi pentru soţii Tusac-Grosu, ispravă care trebuia remunerată… desigur, din bani publici. Pentru a ascunde deturnarea de fonduri, Tusac şi-a pus consiliera personală să-l gonească pe marele Păunescu de la Festival, ca să lase locul liber mult mai spiritualului creator naţional… de chiloţi. Acum, Tusac organizează tot soiul de pomeni folk în memoria lui Păunescu, pentru a arunca praf în ochii opiniei publice.
Acuzaţiile privind gonirea lui Păunescu din juriul Festivalului Callatis i-au fost aduse primarului Tusac de către Cornel Diaconu, producătorul acestei tradiţionale manifestări culturale. Diaconu spune că, în anul 2008, când Tusac a devenit primar de Mangalia, ar fi convenit cu acesta ca juriul concursului Miss Diaspora din cadrul Festivalului Callatis să fie prezidat de Adrian Păunescu. În concepţia lui Diaconu, cuvântul cu greutate din titulatura concursului era „diaspora”, cu toate conotaţiile sale spirituale, de unde şi cooptarea lui Păunescu în cadrul acestui proiect. Atât Tusac, cât şi soţia sa Monica Grosu au fost încântaţi de prezenţa poetului, s-au pozat cu el şi au primit autografe. Mai mult, i-au adresat invitaţia de a prezida juriul concursului şi la ediţia din 2009. În 2009, însă, Tusac a pus-o pe consiliera sa personală Georgiana Tincu-Grigoraş să-l gonească pe marele Păunescu, pe motiv că „Miss Diaspora” ar fi un eveniment eminamente monden, prezidat de marele creator naţional… de chiloţi, Cătălin Botezatu, secondat de Monica Grosu, în dubla ei calitate de fostă Miss România şi de actuală soţie a primarului. Adrian Păunescu a suferit enorm datorită acestei umilinţe, fapt ce a marcat profund ultimul său an de viaţă. Cornel Diaconu a dezvăluit toate aceste aspecte, ca reacţie la un articol publicat în Replica de Constanţa, în care Tusac îşi exprima regretul pentru trecerea poetului în nefiinţă şi împărtăşea marelui public autograful primit de la Adrian Păunescu, în anul 2008. Şocat de un asemenea tupeu, Diaconu a conceput o scrisoare deschisă, pe care a publicat-o pe blogul lui Lucian Vişa din Mangalia:
„Domnule primar Mihai Claudiu Tusac, cum ai răspuns, în august 2009, gândurilor poetului Adrian Păunescu? Îţi aminteşti? L-ai dat afara din juriul Miss Diaspora pentru că soţia ta îl dorea, neapărat, pe Botezatu. Nici n-ai avut curajul să-i spui direct. Ai pus-o pe Georgiana Grigoraş în cea mai penibilă situaţie, să-l trimită acasă pe Adrian Păunescu! (…) Te mai asigur că Adrian Păunescu, după tot ce i-ai făcut, te socotea un om josnic, cu un caracter infect.”.
Contractul cu Bote nu are număr de ieşire de la autoritatea locală
De ce îl dorea, neapărat, Monica Grosu pe Cătălin Botezatu? Ei bine, potrivit unor probe aflate în posesia noastră, soţii Tusac-Grosu au făcut prostii de natură financiară cu Botezatu, pe care au încercat să le camufleze cu orice preţ, chiar şi cu cel al umilirii lui Adrian Păunescu. Astfel, pe 10 februarie 2009, Serviciul Public Creşe, Asistenţă Socială, Cultură, Sport şi Igienă Publică (denumit în cele ce urmează Serviciul Social) din subordinea Primăriei Mangalia a efectuat o plată în valoare de 40.460 de lei către SC CB Fashion Stil SRL, firma de mondenităţi a lui Cătălin Botezatu. În spatele ordinului de plată nr. 108 din data menţionată se găseşte o factură fiscală emisă pe 9 februarie 2009, în care serviciul prestat este descris sub formularea: „prezentare modă, conform contract nr. 1/26.01.2009.”. Factura este semnată de managerul Serviciului Social, Mihai Amurăriţei, însă este plătită din contul Primăriei Mangalia, cu aprobarea tacită a primarului (pentru că altfel nu se poate). Nimeni n-a văzut contractul, în afară de cei care l-au semnat. Însă numărul documentului, 1 din 26 ianuarie 2009, indică existenţa unor probleme de ordin administrativ. Potrivit unei cutume ce funcţionează în toate ţările de pe faţa pământului, inclusiv în Somalia şi Tanzania, contractele încheiate de instituţiile publice poartă numărul de ieşire al respectivelor instituţii. La 26 ianuarie, Serviciul Social avea deja câteva zeci de numere atribuite în registrul de evidenţă a documentelor, astfel încât numărul 1 nu poate reprezenta altceva decât ordinea de intrare a documentului în firma lui Bote.
Promisiunea de la Revelionul în chiloţi
Joaca de-a scosul şi băgatul documentului a făcut ca acesta să nu lase urme, însă potrivit unor martori ce au asistat la revelionul în chiloţi organizat de Tusac pe 31 decembrie 2008, Botezatu i-ar fi cerut primarului Mangaliei sprijin financiar pentru o prezentare de modă în Statele Unite ale Americii. Lovit subit de generozitate, Tusac a promis, în gura mare, că sponsorizează aventura americană a Botezatului. Gurile rele spun că, pe 1 ianuarie 2009, soţii Tusac-Grosu s-au ales cu câteva perechi de chiloţi de la marele creator naţional de boarfe, ca să probeze pe fundurile lor ce avea să arate Bote Americii. Când se făcu sorocul aventurii americane, Tussi i-a plătit chiloţarului aproape zece mii de euro, potrivit promisiunii, dar nu din buzunarul său personal, ci din banii impozitaţi de la fraierii care l-au votat primar. Prezentarea de chiloţi din America n-a mai avut loc niciodată. Şi chiar dacă ar fi avut, ce justificare poate exista pentru utilitatea cheltuirii banului public în astfel de scopuri? Ar fi scris, cumva, Botezatu cuvântul Mangalia pe chiloţii manechinilor lui muşchiuloşi? Ar fi năvălit puicuţele din America pe plajele Mangaliei? S-ar fi redus sărăcia cronică a majorităţii mangalioţilor, ar fi apărut noi locuri de muncă, tarife mai mici la termoficare, şosele de centură? Veţi spune că sponsorizarea unui eveniment nu urmăreşte astfel de scopuri. Însă potrivit legii, instituţiile publice nu au dreptul să facă sponsorizări, ci doar să primească. De asemenea, sponsorizările nu se facturează, scadenţa obligaţiilor fiind demonstrată exclusiv prin existenţa contractului. Păi, şi atunci, ce-a plătit autoritatea locală? O prestaţie în beneficiul unor terţi, înainte de a fi executată? Nici Bulibaşa din Sinteşti nu ar accepta acest mod de gândire, croit cu toporul. Din dovezile publice pe care le-am adunat, pe parcursul anului 2009 n-a existat nici o prezentare de modă la Mangalia făcută de Cătălin Botezatu. Păi, ce interes mai avea Bote să mai facă prezentări de modă, în America sau aiurea, dacă îşi încasase deja banii?
Umilirea poetului acoperea deturnarea de fonduri
În vara lui 2009, după şase luni de haiducie în toată regula, în care a proclamat de capul său dizolvarea Consiliului Local, comportându-se ca un veritabil patron de crâşmă, Tusac s-a pomenit cu primele controale ale autorităţilor statului. Atunci şi-a dat seama „patronul” Primăriei din Mangalia că trebuie să acopere nişte nereguli. Pe Bote l-a pus preşedinte al juriului în cadrul Festivalului Callatis, pentru a crea aparenţa că banii plătiţi acestuia încă din februarie vizau implicarea marelui creator naţional de chiloţi în manifestarea culturală şi mondenă a Mangaliei. Ce s-a întâmplat apoi cu poetul Adrian Păunescu, cel care trebuia să prezideze juriul, ştim din relatările lui Cornel Diaconu, sintetizate mai sus. Să mai spunem doar că, în disperarea de a minimaliza criticile lui Diaconu, Tusac a repetat un simpozion folk de la Muzeul de Arheologie Callatis, dedicat memoriei lui Păunescu, să vadă lumea cât de mult cinsteşte el amintirea poetului.
