Grozăviile şi furăciunile Ciocoiului Tusac
Ciocoiul Mangaliei s-a dus pe făraşul istoriei. În urmă a lăsat mai multe grozăvii şi nenorocieri decât poate omul obişnuit să îndure. În 2008 a adus ilegal în oraş firma de salubritate a PSD-ului, Polaris M Holding SRL, hărăzindu-i o felie de 100 de miliarde de lei pe an din bugetul Mangaliei. În 2009 a proclamat de capul său dizolvarea Consiliului Local, le-a interzis consilierilor accesul în Primărie şi i-a vânat cu corpul de control în descinderi abuzive la firmele lor soldate cu amenzi de miliarde. Tot în 2009 şi-a rectificat singur bugetul local, a făcut plăţi nedatorate de un milion de euro la termoficare, a depăşit creditele bugetare cu încă un milion de euro şi a deturnat fondurile destinate construirii de locuinţe pentru plata amenzilor personale şi a serviciilor de pază. 47 de miliarde de lei au fost virate firmei Village Tour SRL, fondată de el personal. Apoi a înfiinţat cu soţia sa o fundaţie (Pro Litoral), după care a cerut oficial agenţilor economici din oraş, deja terorizaţi de buldogii Corpului de Control, să-l sponsorizeze cu bani şi motorină. Iar nenorocirile nu se opresc aici. În 2011 a pus mâna pe compania de termoficare a oraşului, prin intermediul unei firme fondate de finul său Cătălin Ciupercă. După acaparare, Primăria a mai plătit 120 de miliarde de lei la Callatis Therm SA. Mii de metri pătraţi de teren, de la Olimp până la Mangalia, au fost închiriate pentru 25 de ani, cu preţuri absolut penale, chiar şi de 31 de cenţi, unor firme de casă, fără acordul Consiliului Local. Grozăviile în cauză au fost parţial constatate de Curtea de Conturi, iar DNA se căzneşte acum să-l înfunde pe acest lup îmbrăcat în piele de oaie. Momentul tragerii la răspundere se apropie cu paşi mărunţi. Până atunci, însă, Ciocoiul a fost luat pe făraş de prefectul Claudiu Palaz, care l-a eliberat din funcţie pentru o evidentă stare de incompatibilitate.
Eliberarea din funcţie
Tusac a fost eliberat din funcţia de primar al Municipiului Mangalia, în data de 14.11.2011, prin Ordinul 773 al Prefectului Judeţului Constanţa. La baza destituirii sale a stat un raport al Agenţiei Naţionale de Integritate (ANI), care a constatat că Tusac s-a aflat în incompatibilitate cu statutul de ales local, în perioada 2008-2009, când a deţinut şi calitatea de reprezentant al municipalităţii în Adunarea Generală a SC RAJA SA Constanţa – societate de interes public judeţean, respectiv în AGA a SC Parcul Industrial Mangalia SA – societate de interes public local. Legea interzice primarilor să reprezinte localităţile lor în adunările generale ale acţionarilor, acest cumul ilegal fiind sancţionat cu decăderea din demnităţile publice preţ de trei ani. Pentru aceleaşi fapte de incompatibilitate, Tusac a mai fost suspendat din funcţie în perioada decembrie 2009-ianuarie 2010, însă a reuşit să întoarcă situaţia în favoarea sa, după ce Tribunalul Constanţa a anulat primul ordin al prefectului. Instanţa nu s-a pronunţat atunci pe fondul perocesului, ci pe un viciu de procedură. În fapt, lipsea un raport de constatare a incompatibilităţii emis de Agenţia Naţională de Integritate, motiv pentru care ordinul a fost anulat. După aproape doi ani, viciul de procedură a fost înlăturat, odată ce ANI a constatat evidenta incompatibilitate. Prin urmare, prefectul a emis un nou ordin, de data aceasta de eliberare din funcţie, fiind obligat în acest sens de legislaţia actualizată din domeniul integrităţii.
Filimon şi frăţia gunoaielor
După eliberarea lui Tusac din funcţie, primar interimar al oraşului a devenit Constantin Filimon, fost militar de carieră pensionat înainte de 40 de ani şi consilier local în ultimele două mandate. Acesta a fost ales pe listele Forţei Democrate, alături de Cornel Grama – exclus fără motiv din partid înaintea validării, pe baza unor aranjamente cunoscute doar de Filimon şi de Constantin Frăţilă, fostul arbitru de fotbal ajuns şef la FD. În 2008, Filimon a intrat în alianţă cu PSD-ul lui Tusac, iar după aducerea ilegală a firmei Polaris M Holding SRL în oraş, a coordonat personal activitatea acesteia, deşi nu a fost prins în ştatele de plată, camuflând în acest fel crunta incompatibilitate de a câştiga bani de la firma plătită din bugetul local. Redactorii noştri l-au surprins pe Filimon, în 2009, în timp ce frecventa sediul Polaris şi dădea instrucţiuni angajaţilor. În 2010, Filimon a trecut de cealaltă parte a baricadei şi a semnat petiţia către Curtea de Conturi contribuind astfel la punerea lui Tusac sub acuzaţie penală pentru deturnare de fonduri, plăţi nedatorate şi depăşirea creditelor bugetare. Un an mai târziu, FD-istul a pupat acolo unde scuipase, redevenind un susţinător apropiat al lui Tusac, pentru traseismul său de idei fiind recompensat cu funcţia de viceprimar, fiind ales şi cu voturile lui Nae Negrea şi Dănuţ Moldovan, excluşi din PDL dar păstraţi în mod abuziv şi ilegal în Consiliu de către Tusac, cel care a refuzat să aplice legea şi să iniţieze un proiect de hotărâre privind pierederea calităţii de aleşi locali a celor doi. Ajuns interimar, Filimon s-a dovedit o cârpă, deoarece tot Tusac a fost cel care a condus în fapt Primăria, dictându-i ce să semneze.
Ion Mincă, repus în situaţia anterioară
Pe 24 noiembrie, prefectul Palaz a atacat în contencios administrativ, în cascadă, toate hotărârile prin care Filimon şi, înaintea lui, Sorin Andrei au ajuns viceprimari, pe motiv că au fost adoptate prin fraudă la lege, cu votul celor doi consilieri excluşi din PDL dar menţinuţi în mod ilegal şi abuziv de Tusac în Consiliul Local. Argumentele prefectului au fost cât se poate de clare: cei doi consilieri şi-au pierdut calitatea, numai că Tusac nu a vrut să iniţieze procedurile de înlocuire a acestora cu alţi membri PDL, viiciind astfel procesul de adoptare a hotărârilor locale. În loc să fie excluşi din Consiliu, cei doi au fost păstraţi în mod abuziv, votul lor fraudulos generând o situaţie în răspăr faţă de cea care ar fi rezultat, în mod firesc, dacă s-ar fi respectat legalitatea în privinţa componenţei deliberativului local. În consecinţa argumentelor şi acţiunilor prefectului, Ion Mincă – schimbat şi el în mod fraudulos prin votul celor doi, a redevenit viceprimar, celelalte hotărâri locale fiind suspendate de la executare până la judecarea eventualelor contestaţii. Prin Ordinul 779/24.11.2011, prefectul i-a delegat atribuţiile de primar (interimar) lui Mincă.
Consilierii obedienţi lui Tusac s-au erijat în instanţă judecătorească
În aceeaşi zi, Tusac şi Filimon l-au împiedicat pe Mincă să îşi preia atribuţiile de drept, declarându-i că nu-i recunosc atribuţiile, că prefectul a făcut un abuz pe care îl vor înlătura ei şi că nu recunosc ordinul până nu îl primesc pe cale oficială de la Prefectură. În aceste condiţii, Mincă a solicitat intervenţia Poliţiei Mangalia pentru a domoli atmosfera de Mineriadă generată de Tusac şi acoliţii săi. În loc să-l vâre pe Tusac în dubă şi să-l ancheteze pentru uzurpare de calităţi oficiale – că nu mai avea nici un motiv de pe lume ca să stea el, cel eliberat din funcţie, în sediul Primăriei, să emită comunicate de presă şi să convoace şedinţe de consiliu, să dispună Poliţiei Comunitare şi agenţilor de pază de la Zip Escort pe cine să lase în Primărie şi pe cine nu – oamenii legii au mai închis odată ochii la încălcarea legii. Aceştia au privit cu îngăduinţă întreaga situaţie de anarhie şi nesupunere în faţa ordinii de drept şi l-au sfătuit pe primarul interimar Mincă să revină când Ordinul Prefectului – pe care îl avea în original şi-l depusese în copie legalizată Primăriei – avea să fie comunicat în mod oficial. Căzăturile morale aciuate pe lângă Tusac nu erau interesate de ordinul în sine, ci de plicul poştal. Cu ordinul gândeau că se şterg la fund! Ca dovadă, după ce Mincă a părăsit sediul Primăriei, acoliţii s-au erijat în instanţă judecătorească şi au anulat ordinul prefectului, în cadrul unei şedinţe de îndată a Consiliului Local. Dar ce potenţi sunt băieţii, ce competenţe multilateral dezvoltate, ce deosebită cunoaştere a legii!!! Dincolo de efectul retoric, acoliţii lui Tusac s-au arătat a fi de-a dreptul repetenţi în materie de drept administrativ. În primul rând, ordinul se execută, nu se discută, iar executanţii nu pot anula ordinul de capul lor, indiferent cum se întâlnesc, în grupuri sau în haite, ci doar instanţa sesizată în acest sens.
Articolul 72, pe înţelesul tuturor
În al doilea rând, după urinoterapie (băieţii s-au pişat pe Ordinul Prefectului în scopuri curative: ca să-şi salveze spatele, măcar pentru moment), au ales dintre ei un viceprimar cu atribuţii de primar, deşi alegerea lor este absolut ilegală. Articolul 72 din Legea 215/2001 a administraţiei publice locale ne dă cu punct şi virgulă întreaga procedură care trebuie urmată în cazul suspendării sau eliberării din funcţie a primarului ales. Articolul menţionat surprinde două situaţii posibile: când există viceprimar, pe de o parte, şi când ne găsim în faţa unui vid total al puterii executive, fără primar şi fără viceprimar, pe de altă parte. În prima situaţie, viceprimarul preia de drept atribuţiile primarului eliberat din funcţie până la organizarea noilor alegeri, devenind primar interimar pentru întreaga perioadă prevăzută în lege. Ce pot face consilierii locali în acest caz? Ei bine, potrivit alineatului 2 din articolul 72, consilierii pot delega pe unul dintre colegi să preia temporar atribuţiile viceprimarului, deoarece viceprimarul ales se consacră de drept exercitării atribuţiilor de primar. Dacă pot consilierii să facă mai mult, să-l demită pe primarul interimar şi să-l schimbe cu un altul, procedura legală nu prevede. În plus, există interpretarea că şi un interimar se bucură de toate prerogativele funcţiei, inclusiv de aceea de a nu putea fi demis de către consilieri. În a doua situaţie prevăzută de lege, a vidului de putere executivă, când nu există nici primar, nici viceprimar, consilierii trebuie să aleagă pe unul dintre ei ca viceprimar cu atribuţii de primar. În acest caz, nu mai există posibilitatea legală pentru desemnarea altui consilier pentru a exercita temporar atribuţiile de viceprimar, pentru logica simplă că nu pot fi delegate atribuţiile temporare, ci doar atribuţiile depline, care izvorăsc aşadar dintr-un act adoptat înainte de momentul survenirii situaţiei excepţionale, temporare, a funcţionării instituţiei fără primar ales. În general vorbind, nu există procură la procură!
Sorin Andrei – viceprimarul lui Mincă
Revenind la situaţia particulară de la Mangalia, trebuie să spunem că la data de 24 noiembrie 2011, îşi aplica efectele Hotărârea Consiliului Local nr. 6 din 2009, aceea prin care Ion Mincă a fost ales viceprimar al localităţii. Toate hotărârile cu un conţinut contrar erau suspendate de la executare, fiind atacate la instanţa de contencios administrativ de către instituţia prefectului, pentru motivul deja arătat, anume că au fost adoptate prin fraudă la lege. Negând situaţia de drept şi nevrând să recunoască Ordinul de delegare a atribuţiilor către Mincă, oamenii lui Tusac au pus-o de o mică lovitură de stat. Spunem de stat, deoarece Primăria lui Tusac a funcţionat ca un stat în stat, cu legi nescrise şi interpretări proprii şi în răspăr ale legilor în vigoare. În acest sens, băieţii au organizat o şedinţă de îndată, în care l-au demis pe primarul interimar Mincă şi l-au ales pe Sorin Andrei ca viceprimar cu atribuţii de primar, suspendând în acest fel şi prevederile articolului 72 din Legea 215/2001 a administraţiei publice locale, dar şi Ordinul Prefectului nr. 779. În realitate, potrivit legii, consilierii puteau doar să-l desemneze pe consilierul Sorin Andrei să îndeplinească temporar atribuţiile viceprimarului. Mai mult, ştiind că întregul demers este lovit de nulitate, oamenii lui Tusac au refuzat să transmită hotărârile adoptate către Instituţia Prefectului, împiedicând în acest fel exercitarea controlului de legalitate. Legea dă ca termen de înaintare a hotărârilor către Prefect 10 zile lucrătoare, însă dacă acoliţii lui Claudiu Tusac nu aveau nimic de ascus, dată fiind situaţia tensionată, ar fi trebuit să le transmită la fel de îndată cum au organizat şi şedinţa. Să mai spunem că la întrunirea de îndată nu au fost convocaţi toţi consilierii locali, ci doar aceia din fosta majoritate a lui Tusac, fostul primar supraveghindu-i să nu voteze strâmb. E evident că votul a fost secret doar în aparenţă, acesta fiind un alt motiv de nulitate a demersurilor nu tocmai legale. Muhaielele – după expresia lui Radu Mazăre – au anunţat că vor adopta oricâte hotărâri ar fi nevoie, numai să blocheze accesul primarului interimar de drept în instituţia publică.
Procesul lui Tusac s-a amânat până pe 19 ianuarie
Pe 27 noiembrie, Mincă s-a prezentat din nou la Primărie, pentru a-şi prelua atribuţiile. O parte din consilierii locali devotaţi fostului primar, coordonaţi de Constantin Filimon, au exercitat presiuni verbale pentru ca Mincă să părăsească instituţia. La un moment dat, Mincă a solicitat la serviciul 112 intervenţia organelor de ordine, astfel că la faţa locului a sosit un echipaj condus de Valentin Mustăţea, adjunctul comandantului Poliţiei Mangalia. Oamenii legii au întocmit un proces verbal, după care l-au sfătuit pe Mincă să aştepte scurgerea termenului de 10 zile pentru exercitarea controlului de legalitate sau să se adreseze unui executor judecătoresc. În această situaţie, primarul interimar s-a retras şi a formulat o notificare prin executor judecătoresc, pentru a-i fi predate ştampila sigiliu, ştampilele rotunde şi celelalte efecte oficiale, până la data de 7 decembrie a.c.. Pe 6 decembrie, Tusac s-a pomenit cu buza umflată, deoarece procesul prin care a cerut anularea ordinului de eliberare a sa din funcţie a fost suspendat până pe 19 ianuarie, de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în vederea judecării cu prioritate a cererii de strămutare formulate de prefectul Palaz. Reprezentantul Guvernului în teritoriu a motivat că în jurisdicţia Curţii de Apel Constanţa au fost pronunţate hotărâri contradictorii în litigii asemănătoare, fapt ce ridică semne de întrebare cu privire la obiectivitatea pronunţărilor. Argumentele sale de bun simţ au fost admise de Înalta Curte, astfel că Tusac rămâne în continuare pe tuşă.
Mincă s-a dus cu executorul judecătoresc să ia ştampilele
Pe 7 decembrie, Ion Mincă s-a prezentat la Primărie însoţit de executorul judecătoresc, pentru a prelua ştampilele instituţiei de la ultimul „custode”, Constantin Filimon. Aici, stupoare! Filimon spune că ar fi predat ştampilele, dar nu ştie cui, iar ceilalţi consilieri au ridicat şi ei din umeri, neştiind nimeni cine le-a preluat în grijă, dar mai ales în baza cărui temei legal. Efectele oficiale s-au evaporat pur şi simplu, dovadă că oamenii lui Tusac sunt dispuşi la orice nelegiuire pentru a nu permite instaurarea ordinii de drept. Poliţia comunitară şi agenţii de pază de la Zip Escort SRL au blocat cu forţa fizică accesul ziariştilor în instituţia publică, spunând că au primit dispoziţii în acest sens, însă refuzând să dezvăluie de la cine anume le-au primit. Ziariştii au solicitat protecţie împotriva atitudinii agresive a bodyguarzilor de la Primărie, sunând la 112. De data aceasta la faţa locului a sosit chiar comandantul Poliţiei Mangalia, Nicolae Pescaru, care i-a somat pe acoliţii lui Tusac să nu se mai comporte ca şi cum Primăria ar fi un SRL. Tot Pescaru a fost cel care i-a introdus pe ziarişti în holul Primăriei. Atmosfera de Mineriadă s-a terminat, iar Mincă s-a deplasat la sediul Poliţiei, unde a depus plângere penală in rem faţă de situaţia posibilei sustrageri a ştampileleor şi efectelor oficiale din sediul Primăriei. Primarul interimar a depus un set de adrese emise de Primărie după eliberarea lui Tusac din funcţie, având aplicate ştampilele oficiale, semnate şi contrasemnate de Constantin Filimon, Daniel Vlădescu, Lucian Faliboga şi alte persoane. După toate semnele, la Mangalia s-a instaurat un climat de anarhie şi nesupunere în faţa legii, generat de Claudiu Tusac şi acoliţii săi, neloluţionată până în prezent de instituţiile statului datorită faptului că legea nu a prevăzut astfel de situaţii de veritabilă demenţă. Oricare ar fi, însă, situaţia de moment, Buboiul trebuie să se spargă, din clipă în clipă.
