Războiul din Libia a readus în actualitate soarta creanţelor pe care statul român le avea de recuperat din Libia lui Gadhafi. În urma privatizării fostelor întreprinderi de comerţ exterior controlate de Securitate, Patriciu a încasat o parte din creanţele statului, iar Becali aşteaptă sfârşitul războiului şi instaurarea democraţiei la Tripoli, pentru a ridica şi el aproape 100 de milioane de dolari.
Prietenia şi colaborarea dintre regimurile Ceauşescu şi Gadhafi s-a concretizat, în perioada 1970-1989, printr-o infuzie imensă de investiţii directe ale întreprinderilor de comerţ exterior (ICE) româneşti în Libia. ICE Rompetrol-Geomin a contractat zeci de lucrări în domeniul prospecţiunii de petrol şi gaze, iar Antrepriza Română de Construcţii-Montaj ARCOM (care funcţiona aidoma ICE-urilor) a prestat lucrările aferente de geniu civil şi montaj industrial. Al doilea mare antreprenor care deservea comerţul exterior – Antrepriza Română de Construcţii pentru Îmbunătăţiri Funciare în Stăinătate ARCIF – a construit sute de ferme agricole în Libia, în cadrul proiectului „Revoluţia Verde”, prin care Gadhafi urmărea să transforme deşerturile libiene în terenuri agricole, în amintirea vremurilor antice, când această regiune era grânarul Imperiului Roman.
În urma privatizării Rompetrol SA Bucureşti de către Dinu Patriciu, fostul arhitect comunist a încasat creanţa fostei întreprinderi de comerţ exterior. Potrivit fostului ministru de externe Andrei Ştefan, Patriciu ar fi ciugulit peste 70 de milioane de dolari cu titlu de creanţe, de pe urma investiţiilor făcute de statul român sub regimul Ceauşescu, în Libia.
De cealaltă parte, ARCOM SA a intrat în portofoliul lui Gigi Becali, latifundiar, patron de club de fotbal, investitor speculativ şi europarlamentar. Înainte de izbucnirea războiului din Libia, Gigi se lăuda în presa naţională că are de recuperat 100 de milioane de dolari din Libia, speranţele de a-şi vedea banii fiind legate de succesul operaţiunilor de înlăturare a lui Gadhafi de la putere şi de instaurare a unui surogat de democraţie, cum s-a întâmplat în România, acum 20 de ani. 20 de ani în care poate cele mai vizibile realizări ale noastre, ca naţiune, au fost inventarea acestor două personaje: Dinu Patriciu şi Gigi Becali.
