Textul de mai jos este pur imaginar. Orice asemănare cu personaje sau fapte reale este întâmplătoare.
E luni dimineață. Suntem pe holul lung al unei primării dintr-un oraș uitat de lume. În liniștea aproape sinistră se aud pași pe coridor. O doamnă pășește hotărât spre ușa de acces de pe culoar. Își încrucișează mâinile pe piept și se sprijină de tocul ușii, cât să blocheze intrarea.
– Bună dimineața, Ionele! Iar ai întârziat, vedetă mică! E și trei minute…
Ionel încearcă să intre, dar doamna nu se dă la o parte.
– Am stat de vorbă… două minute cu portarul.
– Clar!, răspunde doamna zeflemitor. Cu cine altcineva să vorbești tu?! Ionele, îi vezi pe ăia trei care stau acolo, lângă biroul meu?
Ionel bagă capul pe ușă, să vadă.
– E comisia de disciplină, bă băiatule, și pe tine te așteaptă!
– Lăsați-mă să intru, să lămurim situația! Deja ați depășit orice limită!
Ea se dă la o parte și Ionel intră în hol. E roșu la față și tremură.
– Ascultă… duduie, dumneata ești o simplă angajată, în timp ce eu am fost ales de popor în funcția de viceprimar! Eu sunt șeful tău!?
– Mai schimbă placa asta, că mă plictisești! Vino și tu cu ceva original…
– Nu ai niciun drept să mă bagi pe mine în comisia de disciplină. EU SUNT VICEPRIMAR ȘI TU EȘTI ANGAJATA MEA!
– Noo, dar ție chiar trebuie să îți desenez, că văd că nu ne înțelegem! Pentru atitudinea asta îți tai 10 % din salariu! Gata, să nu mai aud nimic, marș la comisie!
– Dar cu ce am greșit, mai exact?!
– Ia zi tu, mă Ionele puișor, ce făceai vineri, în timpul programului, când toți colegii tăi munceau?!
Ionel nu-și amintește nimic. E blocat.
– Habar n-ai, normal! Hai, că te luminez tot eu: dădeai interviuri la presă! ÎN TIMPUL PROGRAMULUI!, urlă doamna.
Ionel se lipește de perete speriat. Tremură și mai tare, din toate încheieturile.
– Dacă tu ai impresia că instituția asta e taverna marinarilor, te înșeli amarnic! Aici sunt reguli stricte, avem o conduită și… niște chestii de făcut. Nu stăm să ne hlizim la camera de filmat! Și, ia amintește-ți tu, Ionele dragă, ce tâmpenii ai debitat în interviul ăla?! Mai știi, sau ți-a luat Dumnezeu mințile?
– Nu ai nici un drept să mă bagi în comisia de disciplină! Eu sunt viceprimar ales cu voturi de la oameni… Tu ești o simplă angajată!
– Dacă îți ard două bucăți peste mufă, uiți cum te cheamă! Nu mă scoate din sărite, că te joc în picioare! Bă, tu știi cum e șefu’?! E neliniștit și tulburat la maxim de comportamentul tău grosolan! El e… un sensibil. De vineri s-a încuiat în birou și nu mai vrea să deschidă! L-ai terminat definitv și iremediabil. E o epavă. Nici nu știm dacă mai respiră!?
– Dar eu am zis că-l stimez și îl apreciez…
– Ai zis pă dracu’ aia ai zis! Treci la comisie, că te sparg cu bătaia!
Ionel o ia la fugă spre baia din capătul coridorului. Se încuie înăuntru și începe să plângă. Scoate telefonul din buzunar și sună la partid:
– Șefu’, doamna aia iar m-a agresat! Mi-a tăiat din salariu și mă bagă în comisia de disciplină. Salvați-mă!
– Ionele, nu am, tată, ce să-ți fac! Asta e situația! Și nu mai plânge, că ești bărbat! Și pe tine te mănâncă limba, că nu te mai saturi de interviuri și declarații. Stai și tu mai în umbră…
– Dar mi-ați zis că eu sunt șeful ei, că pe mine m-a votat lumea, nu pe ea.
– Am zis și eu așa… Hai, rezistă, că nu mai e mult până în 2024! A trecut deja un an jumate. Ține-te tare, Ionele!
În ușa de la baie se aud bătăi puternice. Ionel tresare.
– Ieși, mă, de acolo să nu sparg ușa, că te pun să o plătești. Încă 10% penalizare. Iar ai sunat la partid, pârâciosule?!?
Femeia râde.
Ionel e îngrozit. Se urcă pe un wc și sare afară pe geam. Fuge în parcare, pornește mașina și demarează în trombă. Își sună secretara și-i spune că e pe teren și nu mai ajunge azi la birou. Conduce prin oraș fără nicio țintă. Ia la rând toate gropile din carosabil. Lacrimile i se înnoadă în barbă.
