”La mulți ani, stimate doamne și domnișoare! Dincolo de toată agitația acestor zile, vă urez să fiți sănătoase și fericite lângă cei dragi și să aveți parte de o primăvară frumoasă și liniștită.”, ne transmite primarul nostru, Vergil Chițac.
Nu e agitație, domnule primar, e război. Război din ăla adevărat la care se presupune că te pricepi, că doar ești militar de carieră, ditamai amiralul. E război din ăla în care mor oameni nevinovați, în care zboară gloanțe și rachete pe străzi, în care bărbații luptă cu arma în mână.
Știm că se creează prea multă emoție degeaba, ne-ați mai spus! Ne emoționăm când vedem mame cu copii în brațe fugind din calea morții, ne emoționăm gândindu-ne că am putea fi noi în locul lor. Ne emoționăm când vedem durerea și deznădejdea unor oameni disperați care lasă în urmă o viață, plecând spre necunoscut. Suntem prea sensibili, nu-i așa?
Dacă ați coborî printre noi, muritorii, ați vedea că războiul nu e o agitație, e o dramă reală a unor oamenii reali. Care simt, care au empatie, care trăiesc cu adevărat.
