Inaugurarea oficială a lucrărilor de construcţie şi modernizare a portului Constanţa prin punerea, la 16 octombrie 1896, a pietrei fundamentale s-a constituit într-un eveniment de importanţă naţională cu consecinţe deosebite în timp privind dezvoltarea transporturilor maritime şi terestre româneşti, progreselor oraşului Constanţa, precum şi diversificării şi amplificării schimburilor comerciale ale României cu alte state.
Documentul inaugurării a fost semnat de familia regală şi de alte oficialităţi, introdus într-un tub de sticlă şi încastrat într-un bloc de piatră de 40.000 kg, deasupra fiind aşezată o placă pe care s-a scris data de 16 octombrie 1896. Blocul a fost ridicat şi aşezat, în sunetul fanfarei şi al salvelor de artilerie, pe fundul mării:
“Noi,
Carol I
Prin graţia lui Dumnezeu şi voinţa naţională Rege al României. În anul mântuirii 1896, în a 16-a zi a lunii octombrie, am pus piatra de temelie pentru construirea portului Constanţa pe ţărmurile Mării Negre. Dumnezeu dăruindu-Ne în domnia Noastră asupra acestei ţări, numai ani de glorie, ca împreună cu viteaza mea oştire să-i pot da independenţă şi o poziţie statornică, dar şi ani de paşnică domnie, am lucrat cu râvnă şi stăruinţă pentru înflorirea şi prosperitatea României.
Înmulţind căile de comunicaţie şi reţeaua căilor ferate, unind cele două ţărmuri ale Dunării prin podul de la Feteşti-Cernavodă, luat-am hotărârea ca aceste temeinice şi nepieritoare lucrări să fie desăvârşite prin întemeierea unui port la ţărmurile vechiului Pont-Euxin, unde din veacurile cele mai îndepărtate comerţul a găsit un loc de adăpost, unde atâtea monumente istorice ne aduc aminte vechea dominaţie a strămoşilor noştri romani şi unde şi-a sfârşit zilele poetul Ovidiu.
În al 30-lea an al domniei mele şi al 15-lea al fondării Regatului, am pus astăzi piatra de temelie a acestei însemnate lucrări, de faţă fiind Maiestatea Sa Regina, Alteţele Lor Regale, Principele şi Principesa României, înaltul cler, miniştrii mei, preşedinţii şi vicepreşedinţii Corpurilor Legiuitoare, înalţi demnitari ai statului şi corpul tehnic.
Nădăjduim că Dumnezeu ne va ajuta să desăvârşim în linişte şi fericire lucrarea începută astăzi, care va duce peste mări, numele României şi va înlesni în toate vremurile transportul bogăţiilor acestei ţări.
Spre amintire am subscris acest document, în îndoit exemplar, din care unul se va aşeza în piatra de temelie, iar celălalt se va păstra în Arhiva Statului.”
(“Portul Constanţa 1896-1996”, Valentin Ciorbea – 1996)
