Scandalul dintre Vadim Tudor şi consilierul său, Cezar Marin s-a încheiat odată cu retragerea plângerii făcute de cel din urmă, Tribunalul Bucureşti luând la cunoştinţă acest act şi suspendând cauza în şedinţa din 29 martie 2013. Se pare că Marin Cezar şi-ar fi primit în primăvara acestui an drepturile salariale, dar nu de la europarlamentarul român, ci de la un apropiat al acestuia, Al Saadi Hamid, un lider al mafiei arabe şi sponsorul din umbră al fostului partid al lui Vadim. Al Saadi, care şi-a romanizat numele în Cătălin Năstase, controlează complexul comercial Smart Expo Flora şi face parte din serviciile secrete irakiene încă de pe vremea lui Sadam Husein. Un motiv îndeajuns de bun pentru Marin ca să fie mai conciliant. Dar să vedem de unde a pornit totul…
La începutul mandatului său de europarlamentar, C.V. Tudor îşi angaja nu mai puțin de șapte asistenți printre care şi constănţeanul Cătălin Cezar Marin, cu care a încheiat pe data de 14 iulie 2009 un contract de muncă. Potrivit statutului europarlamentarilor, odată ce și-a angajat un consilier, alesul are două posibilități: fie acceptă ca acest contract să fie gestionat prin intermediul Parlamentului European, fie își alege un „terț plătitor”, firmă sau o persoană fizică, autorizată în România, care se ocupă de partea tehnică – mai exact, de toate calculele și contribuțiile care rezultă din salariul plătit asistentului local.La doi ani de la angajare, perioadă în care n-a primit nici un cent din cei 40 000 de euro, cât i s-ar fi cuvenit, Marin a încercat să obțină un credit de nevoi personale, iar cei de la bancă i-au solicitat o adeverință de la locul de muncă. Când l-a sunat pe Vadim, acesta l-a trimis către firma „Spectrum Expert SRL”, atunci fiind pentru prima oară când a auzit de existența acesteia. Ajuns la terțul plătitor, care i-a eliberat adeverința cerută, constănţeanul a constatat cu stupoare că pe numele lui figurează mai multe contracte de muncă semnate și încheiate chiar de el cu această societate de care n-avea habar. În numele său, în tot acest timp, fuseseră depuse la Administrația Financiară declaraţiile sale de venit precum şi diverse documente pe care trona semnătura sa falsificată. Surprinderea era cu atât mai mare cu cât Marin nici măcar nu avea de un cont bancar deschis pe numele lui în care să-i fie viraţi banii și nici nu a semnat vreodată vreun ştat de plată. În urma unei notificări, cei de la Spectrum s-au declarat miraţi și au susținut că drepturile salariale i-au fost plătite regulat.
În tot acest timp, Vadim depunea conştiincios la Direcția Financiară din cadrul Parlamentului European, câte o copie a fiecărui contract de muncă încheiat cu asistenții locali, anexând și statele de plată, care atestă sumele alocate pe numele lor. Doar că din cei 2000-7000 de euro, cât primeau de la PE, în actele raportate în țară, salariile asistenților locali erau micșorate până la jumătate sau deloc. Elena Zamfirescu, o altă consilieră a distinsului europarlamentar, figurează în ştatele de plată de la PE că a încasat 33.000 de euro în unsprezece luni, iar la Administrația Financiară din Sectorul 6 cu zero bani, în exact aceeași perioadă. Astfel, pe baza documentelor transmise de PE, din 2009 până în decembrie 2011, se estimează că prejudiciul adus de C.V. Tudor se ridică la 500.000 de euro. Aceşti bani, plus furăciunile de-a lungul vremii, l-au facut pe tribun, încă din decembrie 2010, fericitul beneficiar al unui cont de 3.450.000 de euro, deschis la ABN AMRO Bank, din Amsterdam, cont pe care a „uitat” să-l treacă în declaraţiile sale de avere pentru a nu plăti impozite către statul român.
Dar escrocheriile lui Vadim nu se termină aici. În ianuarie 2011, acesta se deda unui scandal monstruos, când era evacuat din sediul ocupat abuziv, în buricul Bucureștilor, invocând, în mod obsesiv, calitatea lui de eurodeputat. Adevăratul motiv era însă unul de ordin strict material, căci , la numai trei zile după ce s-a instalat în Parlamentul European, C.V. Tudor a încheiat un contract de comodat, parafat între PRM, reprezentat de Dan Dumitru Zamfirescu, ajuns şi el ulterior eurodeputat și propriul cabinet europarlamentar. În baza acestui contract, Vadim mai deconta la PE, alte mii de euro, bineînţeles fictive, care se adăugau celor aferente deplasărilor, convorbirile telefonice, dar și plățile rezultate în urma desfășurării activității politice. Atâta doar că contractul de închiriere cu RAA-PS expirase încă din decembrie 2008, iar evacuarea cinstitului Vadim însemna pierderea unor sume importante care nu mai ajungeau în contul său din Amsterdam şi la câinii pe care îi hrăneşte.
