Psiholog Mihaela Rus – Despre oameni, timp și valoare

”De-a lungul vieții întâlnim oameni care ne marchează existența în moduri diferite. Unii apar pentru o perioadă scurtă, alții rămân ani întregi, iar câțiva ne însoțesc sufletește chiar și atunci când nu mai sunt fizic lângă noi. Se spune adesea că fiecare om care ne iese în cale are un scop. Unii sunt lecții, alții sunt binecuvântări, iar cu unii construim legături care par să depășească limitele spațiului și ale timpului.

În tinerețe, de multe ori investim energie, sentimente și timp în ceilalți, crezând că fericirea noastră depinde de cât de mult oferim. Odată cu trecerea anilor însă, experiențele ne învață o lecție esențială: trebuie să devenim propria noastră prioritate. Nu din egoism, ci din respect de sine. Înțelegem că nu putem cere altora să ne prețuiască dacă noi înșine nu ne acordăm valoarea pe care o merităm.

Maturitatea ne ajută să recunoaștem relațiile autentice și să acceptăm că nu toți oamenii vor ocupa același loc în viața noastră. Atunci când observăm că nu mai reprezentăm o prioritate pentru cineva, alegem uneori să ne retragem. Nu cu reproșuri, nu cu zgomot și resentimente, ci în liniște, cu aceeași discreție cu care am intrat în viața acelei persoane. Este o formă de demnitate și de acceptare a faptului că nu putem forța sentimente, atenție sau prezență.

Din păcate, oamenii realizează adesea valoarea unui om abia după ce acesta a plecat. Absența scoate la lumină gesturile care păreau obișnuite, sprijinul care era considerat firesc și afecțiunea care nu a fost apreciată la timp. Atunci apar regretele și întrebările fără răspuns. Însă uneori, ceea ce nu a fost prețuit la momentul potrivit nu mai poate fi recuperat.

De aceea, poate cea mai importantă lecție este să apreciem oamenii cât îi avem aproape. Să le arătăm recunoștință, respect și afecțiune înainte ca timpul sau circumstanțele să îi îndepărteze. Viața este alcătuită din întâlniri și despărțiri, iar frumusețea ei stă în capacitatea noastră de a prețui prezentul.

Fiecare om care ne trece pragul sufletului lasă o urmă. Unii ne învață cum să iubim, alții cum să ne ridicăm după dezamăgiri, iar alții ne amintesc cât de important este să ne alegem pe noi înșine. În final, adevărata înțelepciune constă în a păstra aproape ceea ce contează și în a nu lăsa aprecierea pe mâine, pentru că uneori mâine poate fi prea târziu.”

Text scris de către prof. univ. dr. habil Mihaela Rus, președinte Filialei Constanța a Colegiului Psihologilor din România.