In anul 2003, Rompetrol si Agentia Locala de Dezvoltare Navodari au organizat, pe banii Uniunii Europene, un curs de calificare in meseria de operator petrochimist, destinat somerilor generati de-a lungul timpului de rafinaria Petromidia. Rompetrol a scos la concurs 18 locuri de munca, abia dupa doi ani de la finalizarea cursului, insa absolventii au participat la interviu, doar pe hartie. De soarta celor 55 de nefericiti dusi cu zaharelul doar pentru ca Dinu Patriciu sa mai traga un tun si pe banii acestei Uniuni Europene a tuturor si a nimanui, nu s-a mai interesat nimeni.
In luna mai a anului 2003, zeci de fosti lucratori de la Petromidia, care fusesera concediati de-a lungul anilor, nutreau speranta de a se reintoarce in rafinaria preluata de Dinu Patriciu. In fapt, la o bursa a locurilor de munca organizata de AJOFM la Navodari, Grupul Rompetrol, prin Agentia de Dezvoltare Locala Navodari, anunta organizarea unor cursuri intensive, in vederea formarii si angajarii de operatori petrochimisti. Cursurile au inceput la Liceul Lazar Edeleanu din Navodari, cu 70 de persoane, marea majoritate fosti salariati ai rafinariei concediati de-a lungul anilor, dar si cativa studenti de la Facultatea de Petrochimie a Universitatii Ovidius din Constanta.
Interviul de angajare a avut loc dupa doi ani, pe hartie
Intr-un ritm extrem de alert, cursantii au fost instruiti in tainele calculatorului, limbii engleze si proceselor tehnologice din rafinarie. Datorita ritmului si pretentiilor extrem de mari ale profesorilor si organizatorilor, 15 persoane au abandonat. 55 s-au incapatanat sa obtina patalamaua de care li se spusese ca atarna (re)angajarea lor la Rompetrol. Si au facut-o, chiar daca au traversat un stres incredibil. Chiar daca au scos din buzunar bani pentru a-si asigura materialul didactic, diurna si lecitina. La urma, Rompetrol i-a rasplatit cu diplome. Angajarea pentru care fusesera ademeniti sa urmeze cursul s-a lasat asteptata. Abia in 2005, una din subsidiarele grupului condus de Dinu Patriciu, respectiv SC Rompetrol Petrochemicals SRL, a organizat un concurs pentru ocuparea a 18 posturi de operatori chimisti. Intr-o nota solicitata de Inspectoratul Teritorial de Munca, SRL-ul lui Patriciu precizeaza ca la interviul de angajare au participat 70 de persoane, in speta absolventii cursului din 2003. In mod ciudat, nici cei 55 de absolventi si nici cei 15 cursanti care au abandonat pe parcurs nu isi amintesc sa fi participat la interviu. De altfel, dupa evolutia numarului de angajati de la Petromidia, s-ar parea ca sarcina lui Patriciu era aceea de a scapa de salariati, nu de a aduce altii in plus.
Escrocheria sentimentala a lui Patriciu
La eliberarea diplomei, absolventii au aflat ca programul „Tineri Petrochimisti” fusese finantat din fonduri PHARE si ca nu are nici o legatura cu bursa locurilor de munca. Ba chiar ca proiectul fusese depus de Rompetrol inca din anul 2000 si ca acesta cuprindea multe alte activitati. In mod evident, dupa anii in care au asteptat in zadar sa fie angajati, absolventii au realizat ca au fost folositi la modul cel mai cinic de un afacerist veros, interesat doar sa incaseze cateva sute de mii de euro de la Uniunea Europeana, chiar si cu ajutorul celor pe care ii nefericise lasandu-i fara locuri de munca.
Asa au inteles si de ce printre cursanti s-au numarat si cativa studenti de la Petrochimie, trimisi de decanul Mandalopol pentru prietenii Dinu Patriciu si Alexandru Nicolcioiu, primul presedinte al Grupului Rompetrol, al doilea presedinte al ADL Navodari. In fapt, obtinerea fondurilor europene era conditionata de participarea a fix 70 de cursanti. Singurii rasplatiti au fost, desigur, doar cei cativa studenti, care au fost incadrati la Rompetrol, dar nu pe baza diplomei eliberate pe banii Uniunii Europene, ci a celei purtand insemnele Universitatii Ovidius. Escrocheria sentimentala comisa de Patriciu nu este sanctionabila potrivit legislatiei romanesti, insa mai multe nereguli din derularea proiectului finantat din fonduri PHARE sunt de competenta organelor de cercetare penala.
„A fost o tranzactie magnifica”
In 2001, in rafinarie lucrau 3600 de persoane, ca intr-o familie, asa cum plastic se exprima, citandu-l pe „domnul presedinte”, liderul de sindicat Petre Tancau, intr-un interviu acordat publicatiei interne a Rompetrolului. In 2006, inainte de implinirea celor cinci ani de restrictii, rafinaria mai avea doar 1800 de angajati. Restrictiile nu-l impiedicasera pe Patriciu sa scape de aproape doua mii de salariati. Prin „programul Solomon”, patronatul a dispus concedierea recenta a inca 350 de salariati. Ultimul val de disponibilizari, comis printr-o serie de abuzuri pe care le-am prezentat in materialele anterioare, risipeste total aparenta falsa si imorala pe care si-o crease Dinu Patriciu de parinte iubitor al marii familii care este comunitatea locala din Navodari.
In realitate, capul familiei instrumentase o imensa campaniei de publicitate, prin care a inoculat opiniei publice ideea falsa a unei griji speciale pentru generatia viitoare, pentru capitalul uman. Pe posturile de televiziune si in ziare s-a vazut vreme de trei-patru ani cum Patriciu organizeaza cursuri de specializare, cum ofera burse de studii, cum aduce la practica in rafinarie sute de elevi de la liceul din localitatea Navodari, promitandu-le locuri de munca. In realitate, fara nici un scrupul si cu un cinism incredibil, capul familiei isi construise imaginea si o parte din capital (fondurile PHARE instrumentate prin Agentia de Dezvoltare Locala Navodari) pe seama sperantelor desarte sadite in sufletele oamenilor. In aceste conditii, chiar nu este greu sa-l auzi pe marele familist: „a fost o tranzactie magnifica!”.
© Adrian Carlescu, 2006
