Ulterior reintegrării Dobrogei în România, în oraşul Constanţa a fost instituită oficial, la 23 noiembrie 1878, administraţia românească, în locul celei otomane.
În baza regulamentului de organizare şi împărţire administrativă, a fost înfiinţat Consiliul Comunal şi cancelaria primăriei.
În acest context, în şedinţa consiliului din 14 decembrie s-a luat în dezbatere organizarea celorlalte servicii subordonate primăriei, printre care şi serviciul de incendiu. Şi asta deoarece, alături de cutremure, inundaţii şi secete, focul a pricinuit mari pagube materiale şi, nu de puţine ori, şi-a luat şi tribut de sânge.
De aceea organizarea unor formaţiuni de luptă împotriva focului şi instituirea unor reguli de prevenire a incendiilor erau mai mult decât necesare.
Aşa se face că, la instalarea autorităţilor administrative în judeţul Constanţa, la sfârşitul anului 1878, problemele de pază şi stingere a incendiilor în oraş au intrat în competenţa Primăriei Constanţa, care a organizat serviciul de salubritate publică şi stingere a incendiilor din oraş.
Documentele existente la 1880 indică faptul că stingerea incendiilor era în atribuţia organelor de poliţie ajutaţi de hamalii din Portul Constanţa şi sacagii.
După acest an, se creează serviciul „Pompieriei Comunale”, serviciu constituit dintr-un comandant şi 14 oameni de serviciu, 26 de cai, patru pompe mobile şi 13 sacale, în caz de nevoie apelându-se şi la ajutorul a 80 de sacagii.
În 1925, ca urmare a slabei organizări şi instruiri a pompierilor, Primăria Constanţa întreprinde demersurile necesare în vederea militarizării acestui serviciu, acțiune concretizată în 1926, când pompierii din Constanţa au fost militarizaţi, în fruntea serviciului fiind numit slt. Nicolae Picioruş.
1926 este considerat ca fiind anul în care s-a înfiinţat prima subunitate de pompieri militari în Dobrogea. Aceasta subunitate, a funcţionat sub egida primăriei până în 1949, când trece în cadrul trupelor Ministerului Afacerilor Interne (MAI) sub denumirea de Compania Pompieri Constanţa aparţinând, din punct de vedere organizatoric, de Grupul Regional de Pompieri Ploieşti.
În urma raionării administrative a ţării, din 1952, compania îşi schimbă titulatura în Compania PCI Constanţa Oraş, aparţinând de Grupul Regional PCI Constanţa, cu sediul în oraşul Constanţa şi care îşi exercita atribuţiunile de pază contra incendiilor pe teritoriul regiunii şi oraşului Constanţa.
Din anul 1960, ca urmare a schimbării denumirii regiunilor administrative, Compania P.C.I. Constanţa Oraş face parte din Grupul Regional PCI Dobrogea, cu sediul în oraşul Constanţa, str. Mircea nr. 104. Activitatea de bază a acestei companii este asigurarea intervenţiei pentru localizarea şi lichidarea incendiilor declarate în oraşul Constanţa cât şi în cuprinsul raioanelor: Negru Vodă, Hârşova, Istria, o parte din raionul Medgidia precum şi pe teritoriul Constanţa litoral.
Următoarea secţie de pompieri înfiinţată a fost Compania PCI Constanţa Port, în 1930, aceasta fiind organizată în scopul asigurării intervenţiei pentru localizarea şi lichidarea incendiilor declarate pe teritoriul portului. Din 1942 compania își desfășoară activitatea în zona porții de acces nr. 2, iar din 1976 Compania de Pompieri Port se mută într-un sediu nou, construit în zona porţii nr. 5, unde funcţionează şi astăzi.
La data de 22 septembrie 1940, prin transferul fostei Secţii de pompieri Bazargic în oraşul Medgidia, se înfiinţează Secţia de Pompieri Medgidia, funcţionând sub egida primăriei oraşului.
Activitatea de bază era asigurarea intervenţiei pentru stingerea (localizarea şi lichidarea) incendiilor declarate în oraşul Medgidia, cât şi în raioanele Adamclisi, Negru Vodă o parte şi Hârşova partea de est.
La nivelul ţării, organizarea trupelor de pompieri a trecut prin mai multe etape. La 1934 unitatea din județul nostru era subordonată Grupului 2 Pompieri Craiova, iar din 12 februarie 1937 se înființează Grupul de Pompieri Constanţa.
În urma reformei administrative din 13 august 1938, acesta devine Grupul (ţinutul) Marea, iar la 12 august 1943, prin Ordinul Marelui Stat Major a revenit la titulatura iniţială.
Urmează o lungă perioadă de organizări şi reorganizări administrativ teritoriale care au avut urmări şi asupra Corpului Pompierilor Militari şi implicit asupra Grupului Regional Pază Contra Incendiilor Dobrogea, grup care la 01 octombrie 1968 se desfiinţează şi apare Grupul de Pompieri al judeţului Constanţa.
La 01 iulie 1975 se înfiinţează Compania de Pompieri Mangalia, iar la 01 iunie 1980, prin Ordinul Ministrului de Interne, se înfiinţează Compania de Pompieri Midia-Năvodari. Această companie avea misiunea principală de a asigura intervenţia la incendii pe Platforma Petrochimică Midia-Năvodari. Câţiva ani mai târziu, în 1986, prin ordinul Comandantului Pompierilor s-a înfiinţat Pichetul de Pompieri Cernavodă, cu misiunea de a asigura intervenţia la incendii la Centrala Nuclearo-Electrică Cernavodă.
Organizarea companiilor de pompieri de până la 1989 lăsa aglomerările urbane neacoperite din punct de vedere operativ.
Astfel, după 1990, eforturile pompierilor militari au fost direcţionate pentru înfiinţarea de noi subunităţi în localităţi, în vederea împărţirii judicioase a raioanelor de intervenţie şi asigurarea timpilor de intervenţie operativi pe teritoriul judeţului.
Primul pas a fost făcut la data de 01 septembrie 1992, când s-a înfiinţat Compania de Pompieri Palas Constanţa. Avându-se în vedere întinderea judeţului, puterea economică, diversitatea activităţilor desfăşurate de agenţii economici şi nu în ultimul rând numărul mare de locuitori, la 15 august 1995, Grupul de Pompieri al judeţului Constanţa se transformă în Brigada de Pompieri „Dobrogea” a judeţului Constanţa, fiind structurată în:
Batalionul de Pompieri 1 Constanţa – Oraş format din Detaşamentul 1 Constanţa – Oraş, Compania 1 Constanţa – Palas şi Compania 2 Midia – Năvodari;
Batalionul de Pompieri 2 Constanţa – Port format din Detaşamentul 2 Constanţa – Port, Compania 3 Mangalia şi Compania 4 Tuzla;
Batalionul de Pompieri 3 Cernavodă format din Detaşamentul 3 Cernavodă, Compania 5 Medgidia şi Compania 6 Hârşova.
Odată cu reorganizarea Grupului de Pompieri s-au înfiinţat şi două noi subunităţi, actualele Staţii de Pompieri Tuzla şi Hârşova. Ultima unitate constănţeană a fost înfiinţată pe data de 9 septembrie 2000 în localitatea Chirnogeni – Pichetul de Pompieri „13 Septembrie 2000”.
În decembrie 2004, prin fuzionarea Comandamentului Protecției Civile cu Inspectoratul General al Corpului Pompierilor Militari și a structurilor județene corespondente, a luat ființă Inspectoratul General pentru Situații de Urgență (IGSU), cu structuri similare în teritoriu și o complexă structură organizatorică de sprijin la nivelul administrației publice centrale și locale. Componentă a Sistemului Național de Management al Situațiilor de Urgență, IGSU este elementul integrator și coordonator la nivel național al tuturor instituțiilor cu atribuții în managementul situațiilor de urgență. Pornind de la ceea ce s-a realizat pe multiple planuri, pompierii sunt preocupați să-și desfășoare activitatea la parametri optimi, care să permită profesionalizarea la toate nivelurile, pentru a fi permanent în slujba comunității, un element de bază al societății, generator de încredere și siguranță.