În timp ce „fraierii” din Mangalia stau în frig, chipurile din lipsa banilor, băieţii deştepţi de la Primărie toacă 120 de miliarde de lei vechi pentru înlocuirea bordurilor din Neptun şi lăbărţarea străzii principale peste străvechile spaţii verzi. Animaţi de o grabă suspectă şi ignorând în totalitate vântul şi ploaia, constructorii au descins, acum două săptămâni, pe strada Trandafirilor, ca o armată-n câmpul de luptă. Zeci de utilaje – unele aparţinând chiar firmei fondate de primarul eliberat din funcţie, Claudiu Tusac – au muşcat adânc din vechiul trotuar şi din spaţiile verzi, trasând un nou aliniament străzii. În doar câteva zile, promenada staţiunii s-a dus dracului. În urmă au rămas, deocamdată, moluzul, betoanele sparte, asfaltul sfărâmat, mocirla. 40 de tei argintii, la fel de frumoşi ca teiul lui Eminescu, rezistă încă, nu se ştie cât, în faţa gradiosului, dar mai ales exorbitantului proiect urbanistic (Garda de Mediu doarme-n bocanci!).
Caracterul ocult al aşa-zisei modernizări
Dar ce e rău în faptul că staţiunea Neptun se modernizează? Ei bine, în sine nu-i nimic rău, însă dacă într-adevăr se modernizează, este de-a dreptul în neregulă cum Neptunul îşi întoarce faţa spre Occident, în vreme ce locuitorii Mangaliei retrăiesc parcă momentele din anii negri ai comunismului, aşteptând lângă calorifere căldura distribuită cu picătura. Întreaga afacere seamănă cu intenţia unui muribund de a-şi cheltui banii, nu pe medicamente, ci pe o operaţie de chirurgie estetică. Din acest punct de vedere, momentul ales pentru modernizare trădează cinismul fără limite al celor care au împărţit banul public. În plus, nimeni nu cunoaşte argumentele de utilitate ale acestui proiect. Poate era mai utilă modernizarea centurii staţiunii Neptun – ca să numim astfel strada Plopilor?! Sau poate că ar fi fost mai utilă instituirea unor sensuri unice pe cele două străzi, Trandafirilor şi Plopilor?! Există şi opinia că lărgirea tramelor stradale nu simplifică traficul, ci îl amplifică. Dar cine să răspundă acestor întrebări? Primăria Mangalia nu a organizat nici o dezbatere publică şi nici o consultare cu localnicii sau cu operatorii din turism. Pur şi simplu, decizia angajării acestei lucrări de proporţii a fost luată în mod ocult şi în grabă, cu disperarea de a prinde un ultim tren. Pe imensul şantier nu s-a găsit încă un petic de pământ pentru amplasarea unui amărât de panou informativ, aşa cum cere legea. Dar ce lege, când Mangalia funcţionează ca un stat în stat, de când a încăput pe mâinile lui Tusac?
Să dărâmi e uşor, să construieşti e greu
Istoricul lucrărilor de modernizare a străzilor de la Mangalia ne lasă fără nici o speranţă. Execuţia Cordonului Saturn-Venus, deşi a fost finanţată din bani europeni, plătiţi cu promtitudine, a fost întârziată aproape doi ani de zile, timp în care turismul din cele două staţiuni a fost paralizat în întregime. În primăvara acestui an, constructorii aduşi de Tusac au spart drumul de acces spre plaja La Steaguri. Stricăciunea a rămas, însă modernizarea promisă nu a avut loc nici până în momentul de faţă. Cu un asemenea istoric de seriozitate în spate, oricărui om întreg la minte îi vine greu să-şi imagineze cum va arăta Neptunul la vară.
Toate planurile duc la bani
E clar că cei care au demarat spargerea străzilor nu sunt acoperiţi în privinţa acordului publicului, a acordului de mediu, a aspectelor de utilitate, a transparenţei cerute de lege. Dar ce-i mâna pe ei în luptă? Ei bine: banul! Antreprenorul general al lucrărilor este firma bucureşteană SC All Plan Construction SRL, cea care a dobândit un fel de monopol asupra lucrărilor publice din Mangalia, finanţate din bugetul Ministerului Dezvoltării Regionale şi Turismului, condus de Elena Udrea. Reamenajarea portului turistic, parcul Diana, trotuarele şi bordurile din Mangalia – sunt deja lucrări de referinţă adjudecate de All Plan. La mijloc nu e nici un secret, ci un com(l)ot de poame exotice: firma cea mare e de culoarea mandarinelor şi-n plus nu-şi bate capul cu munca propriu-zisă, ci cu operaţiile matematice de adunare şi împărţire, subcontractând aproape integral execuţia către firme din Mangalia şi Constanţa, alese după sprânceană de şmecherii de culoarea rodiilor. Demonstraţia e simplă.
Domnul Todosia şi doamnele Aureliana, Roberta, Elena…
În privinţa mandarinilor, istoricul firmei spune totul. Astfel, SC All Plan Construction SRL a fost fondată, în anul 2001, de Vasile Todosia – pe atunci un neica-nimeni din Ploieşti, în asociere cu Mihnea Vieru din Bucureşti. În 2003, Vieru îşi cesionează părţile sociale către cipriotul George Spyrou, care le vinde la rândul său, în 2006, către Aureliana Poteraş, soţia primarului Sectorului 6 din Bucureşti, PDL-istul Cristian Poteraş. În noua formulă, firma s-a umplut de contracte cu dedicaţie, colectând în nume propriu sau prin mai multe comapanii-soră/fiică peste 210 milioane de euro în 2008, după laudele lui Todosia din presa economică (insul nu mai era un neica-nimeni, ci un magnat al lucrărilor pe bani publici). Din preaplinul firmei, Todosia a finanţat campania electorală a PDL Prahova şi a Robertei Anastase, care astfel a ajuns deputată şi ulterior preşedinta Camerei, precum şi una din cele mai influente femei din partidul de guvernământ. El însuşi a ajuns consilier judeţean PDL la Prahova. În 2010, Aureliana s-a retras din firmă, după ce a divorţat de Cristi Poteraş – taman în perioada în care acesta era strâns cu uşa de DNA pentru o retrocedare în stilul lui Radu Mazăre. Părţile ei sociale au fost cumpărate, pe 14 octombrie 2010, de Bogdan Călin Puiu şi Roland Simina, amândoi avocaţi, amândoi din Baroul Bucureşti, amândoi născuţi în Valea Jiului. Transferul s-a făcut oarecum în marea familie mandarină, deoarece Puiu întreţinea relaţii profesionale speciale cu firmele implicate în proiectul minier pe bază de cianuri de la Roşia Montana (atât de drag domnului preşedinte) şi cu afaceriştii Theodor Barna (unul din regii asfaltului, membru al găştii din jurul restaurantului Golden-Blitz) şi Bogdan Gruia (finul lui Adriean Videanu şi unul din intimii lui Liviu Negoiţă). În plus, avocatul administra o reţea grea de firme cu asociaţi anonimi de pe zona paradisurilor fiscale, dovadă că ştie să gestioneze plasamentele altora şi afacerile paravan.
Firma fondată de Tusac suge de la trotuarele din Neptun
Pe partea rodiilor, demonstraţia se face direct la şantierul de construcţii, acolo unde găsim la lucru utilajele firmelor ABC Val SRL Constanţa, Valentino SRL Constanţa şi Village Tour SRL Jupiter. Ultima dintre acestea este chiar firma fondată de Claudiu Tusac, din care acesta s-a retras formal când a intrat în politică, cesionându-şi părţile sociale către o societate anonimă americană, reprezentată ulterior, în alte operaţiuni, prin procură, de nevastă-sa. De altfel, Tusac locuieşte în campingul de la Jupiter proprietatea Village Tour, acolo unde îşi au sediul şi mai multe firme înfiinţate de soţia sa cu scopul realizării unor proiecte rezidenţiale în Olimp. E atât de evident că Village e firma lui Tusac, încât acesta niciodată nu a dezminţit informaţia. Revenind pe şantier, trebuie să arătăm că firma fondată de Tusac pune la bătaie frezele pentru asfalt, excavatoare şi camioane pentru transportul pietrei şi nisipului, precum şi un microbuz de persoane. În plus, toate autospecialele implicate în proiect din partea antreprenorului general şi a subcontractorilor, dar absolut toate, sunt parcate în fiecare seară în curtea SC Village Tour SRL de pe strada MI Dobrogeanu. E previzibil şi cine va livra asfaltul pentru întreaga lucrare! După toate aparenţele, firma fondată de Tusac face bani grei, având felia ei substanţială din alocaţia totală de 120 de miliarde de lei vechi. Însă toate aceste operaţii secundare scumpesc foarte mult lucrarea propriu-zisă.
Preţurile sunt umflate de câteva zeci de ori
Devizele de lucrări ale SC All Plan Construction SRL, de la execuţia trotuarelor din Mangalia, ne arată dimensiunea întregului jaf. Un singur metru liniar de bordură costă la All Plan cât salariul minim pe o lună întreagă al unui necalificat. Din zecile de mii de metri pătraţi de lucrări, ajung bani şi pentru salariile necalificaţilor, şi pentru tainul pe care şi-l ia firma fondată de Tusac, şi pentru toate campaniile electorale pe care le va mai finanţa Vasile Todosia. Dar, pentru căldura mangalioţilor, nu ajung banii. Doar justiţia cea independentă se face că nu vede şi nu înţelege situaţia.
