Cum a pierdut Eforia un parc pe mâna primarului Brăiloiu

În urmă cu 3 ani, locuitorii de pe strada Mihai Eminescu din Eforie Sud s-au trezit că o bună parte din parcul în care se plimbau de zeci de ani este îngrădit cu un gard înalt de sârmă. Apelurile lor către autorităţile locale de a readuce parcul la vechea formă s-au lovit de ridicările din umeri ale funcţionarilor primăriei şi de asigurările primarului Ovidiu Brăiloiu că totul se va rezolva. Ei bine, nu s-a rezolvat!

În urmă cu 3 ani, locuitorii de pe strada Mihai Eminescu din Eforie Sud s-au trezit că o bună parte din parcul în care se plimbau de zeci de ani este îngrădit cu un gard înalt de sârmă. Apelurile lor către autorităţile locale de a readuce parcul la vechea formă s-au lovit de ridicările din umeri ale funcţionarilor primăriei şi de asigurările primarului Ovidiu Brăiloiu că totul se va rezolva. Ei bine, nu s-a rezolvat!

În 1994, printr-un ordin al prefectului, deputatul Barbu Piţigoi devenea fericitul posesor a patru loturi ce însumau 2400 de mp. din parcul Teatrului de vară din Eforie Sud. La scurt timp, în baza unei sentinţe civile, Piţigoi este pus în posesie şi de autorităţile din Eforie iar pe 18 mai 2005, comisia judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate îi eliberează şi titlul de proprietate asupra terenului.

În luna februarie a anului 2004, Piţigoi solicită eliberarea autorizaţiei de construcţie a unui gard împrejmuitor, cerere respinsă de primărie sub argumentul că respectivul teren face parte din domeniul public, având ca destinaţie spaţiu verde. Imediat Piţigoi dă instituţia în judecată şi, prin sentinţa nr.2779 din 7 iulie, când Ovidiu Brăiloiu devine primar cu acte, are câştig de cauză pe motiv că dacă terenul ar fi aparţinut domeniului public, ar fi trebuit întâi anulat titlul de proprietate şi apoi să se refuze eliberarea autorizaţiei. În luna august a aceluiaşi an, Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară solicită primăriei Eforie situaţia juridică şi adresa lotului. Primăria nu catadicseşte să răspundă cererii ci formulează un recurs formal împotriva sentinţei judecătoreşti, aducând ca argument că domeniul public este imprescriptibil şi inalienabil, deşi prima instanţă a fost destul de clară că acestea trebuiau invocate înaintea eliberării titlului de proprietate.

Pe data de 16 februarie 2005, constatând că pregătirea juriştilor săi nu-i permite o luptă dreaptă cu Piţigoi, Brăiloiu  face două manevre geniale: se înscrie la o facultate de drept din cadrul unei universităţi particulare, pe care o şi termină anul următor, şi angajează în cauză pe avocatul Florin Şerban, care însă la termenul din iunie de la Tribunalul Bucureşti nu se oboseşte să se prezinte, depunând la dosar concluzii scrise. În aceste condiţii, în baza sentinţei nr.3020/ 28.06.2005, Tribunalul obligă primăria Eforie să elibereze autorizaţia de împrejmuire, reţinând că autorităţile locale nu au întreprins şi nici măcar nu au încercat să întreprindă vreun demers pentru anularea titlului de proprietate al lui Piţigoi. Abia la două luni, pentru a avea o justificare, autorităţile locale solicită la Curtea de Apel Bucureşti anularea titlului de proprietate din 1995, tot cu aceleaşi argumente legate de inalienabilitate şi restul şi tot fără ca avocatul Şerban să se prezinte. Cum era de aşteptat, instanţa, prin sentinţa nr.268/23.02.2006, a respins acţiunea primăriei, reţinând că aceasta nu a depus obiecţiuni la raportul de expertiză efectuat în cauză, deşi avea cunoştintă de existenţa acestuia, şi nu a uzat de dreptul de expropriere publică, conform legii 33/1994, deşi avea această posibilitate.

Văzând cu cine are de-a face, Barbu Piţigoi forţează nota şi mai dă o dată în judecată primăria Eforie, solicitând constatarea unui prejudiciu şi plata de daune cominatorii pentru fiecare zi de întârziere a punerii în aplicare a sentinţei din 2006. Înconjurat din toate părţile de ceata lui Piţigoi şi mâhnit că nu îşi poate pune în aplicare cunoştinţele acumulate în acel an magic în care a absolvit cursurile  de 4 ani a facultăţii de drept, Ovidiu Brăiloiu cedează şi semnează autorizaţia de construcţie nr. 145/ 21.07.2009.

Reaua credinţă sau incompetenţa autorităţilor locale din Eforie rezultă şi din motivele invocate în apărarea lor, acestea rezumându-se doar la aspecte vagi, care oricum fusesere respinse de primele instanţe. Astfel, faptul că prin HCL nr.71/2002, se stabileşte că autorizarea în unitatea teritorială  în care este situat parcul din jurul Teatrului de vară Eforie Sud este posibilă doar după întocmirea şi aprobarea unui Plan urbanistic zonal (PUZ), nu a fost adus la cunoştinţă judecătorilor. De asemenea, adresa nr. 1465/10.04.2009 a Agenţiei de Protecţie a Mediului Constanţa care a decis că ,,proiectul nu necesită evaluarea impactului asupra mediului întrucât în conformitate cu OUG 195/2005, schimbarea destinaţiei terenurilor amenajate ca spaţii verzi este interzisă indiferent de regimul juridic al proprietăţii” nu a fost cu bună ştiinţă luată în seamă de primarul Brăiloiu în momentul semnării autorizaţiei.

Mai mult chiar, în 2005, directorul ADPP, Daniel Manea, în timpul uneia dintre desele sale căderi psihice, îi solicita lui Piţigoi să întocmească el planul urbanistic al oraşului.

Suspiciuni mai rezidă şi din felul în care Ovidiu Brailoiu a înţeles să cadă la un acord cu Barbu Piţigoi, care se arătase dispus la un schimb, oferindu-i acestuia în batjocură doar două numere cadastrale ale unor terenuri pe marginea lacului Techirghiol,  pe care însă a refuzat să i le prezinte fizic.

 

Lasă un comentariu

Adresa ta de e-mail nu va fi publicată.

Alte Știri
Încarcă mai mult