Cum alegerile parlamentare se apropie cu paşi rapizi, partidele politice încep să se pregătească şi pentru o altfel de luptă, una care se desfăşoară în spatele cortinei dar care deseori e mai eficientă decât campania în sine. Este vorba de cumpărarea sau fraudarea votului. Atac de Constanţa vă prezintă metodele prin care, la finalul zilei, rezultatele alegerilor devin altele decât voinţa alegătorului.
Suveica
Rămâne metoda preferată a „profesioniştilor” furtului la urne, pentru că este mai puţin riscantă şi oferă rezultate sigure. La prima oră intră la vot chiar „organizatorul” sau un complice al acestuia. Primeşte buletinul de vot, îl ştampilează, dar îl păstrează. Pentru a nu da de bănuit, introduce în urnă o foaie goală, pe care o avea asupra sa. Începe apoi racolarea „clienţilor”, la colţul străzii. Doritorul primeşte buletinul de vot ştampilat. Ajuns în secţia de votare, îşi va ştampila propriul buletin, dar îl va introduce în urnă pe cel primit. Pe al lui îl va preda „organizatorului”, primind în schimb banii promişi. „Organizatorul” face un semn anume pe buletin, pentru a fi sigur că nu primeşte înapoi acelaşi formular. În cursul zilei poate găsi modalitatea de a sustrage o ştampilă de vot. Din acel moment, clientul trebuie să-i aducă, în schimbul buletinului ştampilat, unul „curat”, care va fi, ulterior, „validat” cu ştampila furată.
Fotografie cu telefonul
Se foloseşte tot pentru votanţii racolaţi la colţul străzii. În schimbul sumei de bani, alegătorul trebuie să-şi fotografieze, în cabina de vot, buletinul ştampilat. În ultima perioadă, însă, destul de mulţi şi-au invalidat buletinul, punând încă o ştampilă după ce au făcut fotografia. În plus, au apărut „micii întreprinzători”, care în ziua votului umblă din secţie în secţie şi iau bani de mai multe ori, la secţii diferite, cu aceeaşi fotografie. De votat votează, evident, o singură dată.
Ştampila din mânecă
Membrii comisiilor secţiilor de votare sunt simpatizanţi ori membri ai diferitelor partide. Cu toate că, teoretic, se verifică reciproc, s-au găsit destule metode de a frauda numărătoarea. Una dintre ele se aplică în timpul numărării voturilor. Cauciucul unei ştampile de vot se lipeşte fie pe ceas, fie direct în podul palmei. De cele mai multe ori, se aplică şi o tuşieră în interiorul mânecii. În timpul numărătorii voturilor se pune ştampila pe cât mai multe buletine ale contracandidatului, anulându-le. De asemenea, cele neştampilate sunt „completate” corespunzător.
Căpşunarii
În localităţile mai mici, oamenii se cunosc mult mai bine între ei. Sunt zone în care o parte însemnată din populaţie este plecată în străinătate, la muncă. În principiu, nu-i greu să se afle CNP-urile celor plecaţi. Şi aici, rolul principal îl au tot membrii comisiei, care trebuie, în cursul zilei, să completeze numele acestora pe liste. Buletinele de vot ştampilate nu sunt greu de introdus în urnă.
Maradona
A primit numele după celebra „inginerie” din lumea infractorilor. Numărarea voturilor, după încheierea scrutinului, se face în felul următor: se verifică fiecare vot în parte şi se fac teancuri separate, pentru fiecare candidat, apoi se trece la numărătoarea propriu-zisă. Metoda „Maradona” constă tocmai în mutarea unor voturi dintr-un teanc în altul, după etapa de verificare, dar înainte de numărătoare, într-un moment de neatenţie a celorlalţi.
Urna mobilă
Alegătorii care din motive întemeiate nu se pot deplasa la secţia de votare pot solicita urna mobilă. În principiu, aceasta fiind sigilată, nimeni nu-i duce grija, în mod deosebit. Tocmai de aceea, este uşor de înlocuit, dat fiind faptul că este plimbată, de obicei, în portbagajul unei maşini, de către doi membri ai secţiei. Să nu mai punem la socoteală că cei care solicită de obicei urna sunt bătrâni care pot fi uşor influenţaţi sau induşi în eroare.
Ştampila de control
În general, în mediul rural se cam cunoaşte intenţia de vot al multor alegători. De aceea, simpatizanţilor contracandidatului li se oferă buletine de vot care nu au aplicată ştampila de control. Acestea vor fi, ulterior, invalidate, conform legii.
Turismul electoral
Este metoda cea mai folosită, în special în primii ani de după 1989. Principiul este simplu: candidaţii organizează, în ziua scrutinului, „excursii electorale” pe la mai multe secţii de votare. „Bulinuţa” de pe cartea de identitate se dezlipeşte fără efort, iar cetăţenii „responsabili” votează pe liste suplimentare, în special la secţiile de votare destinate persoanelor aflate în tranzit. Metoda se foloseşte în special la alegerile parlamentare, când este posibil votul şi în altă zonă decât cea de reşedinţă. În ultimii ani, prin înăsprirea legislaţiei şi montării de camere video în unele secţii de votare, „clienţii” sunt mai greu de găsit. O variantă a metodei a rămas însă în uz, cu rolul de a masca mita electorală: oamenii sunt plimbaţi, anterior zilei votului sau chiar în aceeaşi zi, până la un punct turistic, de obicei o mânăstire. Este inclusă şi o masă caldă. În acelaşi cadru organizat se merge şi la vot, pentru a „mulţumi” sponsorului.
Jurământ pe Biblie
În unele zone rurale, în loc de fotografia făcută cu telefonul se cere celui mituit să jure pe biblie că-şi va ţine cuvântul. La anumite secţii se creează o înghesuială şi o dezordine voite, pentru a nu permite susţinătorilor unui anumit candidat să intre în secţie, aşa cum s-a întâmplat la Ştefăneşti, cu patru ani în urmă. Unii chiar tipăresc propriile buletine şi le introduc în urnă. Şi exemplele pot continua.
Operatori falşi de interviu
Mita din timpul campaniei a devenit aproape oficială. Există şi alte metode de influenţare a alegătorilor. Astfel, sub pretextul unor sondaje de opinie realizate de către echipa candidatului la primărie, grupuri de tineri merg din uşă în uşă , încercând să-i influenţeze pe cei nehotărâţi.
Clanurile interlope se transformă în clanuri politice
Pentru partea murdară a campaniei electorale, politicienii apelează la lumea interlopă. Oferă, la schimb, bani şi protecţie, în cazul în care câştigă. În Constanţa clanul Vasea a devenit proprietarul Satului de Vacanţă, în Eforie clanurile Ciuşcă şi Cruşoveanu monopolizează comerţul stradal respectiv serviciul de salvamar iar în Mangalia clanul Beinur administrează zeci de spaţii comerciale.. Mai nou, clanurile au început să-şi impună proprii reprezentanţi, pentru a fi siguri că politicienii nu-i vor uita după alegeri. Astfel, interlopii se regăsesc, din ce în ce mai des, pe liste de consilieri, la primării sau consilii judeţene.
