BestSummerArtFEst – De vorbă cu Constantin Cotimanis. Despre teatru, film și televiziune

Teatrul de Stat Constanța a dat startul Stagiunii Estivale BestSummerArtFEst, Constanta2020.

Timp de două luni, constănțenii sunt invitați să participe la spectacole de teatru, concerte, lansări de carte, proiecții de filme spectacole de stand-up comedy și improvizație sau spectacole pentru copii.

Miercuri, 12 august 2020, pe scena din Parcul Arheologic Constanța s-a jucat piesa Old Love, Teatrul „Alexandru Davila” Pitești  din a cărei distribuție fac parte

Am avut privilegiul de a face un scurt interviu cu Constantin Cotimanis. A zâmbit tot timpul. Mi-a transmis o stare pe care doar marii actori o pot transmite și care nu poate fi descrisă în cuvinte.

Vă invit să descoperiți, mai jos, o mică parte din actorul Constantin Cotimanis.Vă îndemn să-l descoperiți cu totul pe scena teatrului sau în filmele în care joacă! O să vă placă mult.

 

 

Spuneți-mi câteva cuvinte despre spectacolul din această seară, Old Love?

Constantin Cotimanis: – Este o comedie cu care Teatrul din Pitești a fost în Canada, în America. Am avut premiera în Canada, la Montreal. Mai avem o piesă. Trebuie să vorbesc cu Erwin (Șimșensohn, directorul Teatrului de Stat Constanța n.n.), poate până la finalul festivalului găsim un spațiu liber să jucăm ”Cafeaua domnului Ministru”. Un scandal politic extraordinar, o comedie de te sui pe pereți. Old Love este o comedie de altă natură. Este vorba de o dragoste târzie, de o iubire care ține de 25 de ani, neîmpărtășită și împărtășită după 25 de ani. Este plină de umor și este o bucurie de piesă. Sper să vină lumea. Merită să vină lumea la toate spectacolele care se joacă aici, pentru că Erwin are calitatea de a alege foarte bine.

 

Ați lucrat cu mari regizori: Dan Pița, Nae Caranfil, Sergiu Nicolaescu sau Costa Gavras.

C.C.- Da, și a fost, a fost într-un fel… Între timp au cam dispărut și ei. Am un proiect acum, m-am întâlnit pe meleaguri piteștene cu Șerban Marinescu. Dar un mare regizor este Toma Enache, care e din Constanța, de aici, de la voi, cu care am făcut cel mai fabulos film pe care l-am putut face vreodată, ”Între chin și amin”. Un film lecție de istorie, un film mărturie. Reacția publicului a fost una excepțională. Am avut săli pline. Este un film care trebuie să ajungă în școli, să fie prezentat la orele de istorie. I-am propus asta lui Toma Enache.

 

Sunteți cea mai cunoscută voce de la Pro Tv, alături de Valentin Teodosiu. Cum a început?

C.C. – E o poveste lungă, dar o spun pe scurt. Am fost la un casting pentru un desen animat, se făcea Cartea Cărților și se alegeau vocile. Pentru copii era clar: Alexandrina Halic și Paula Rădulescu. Pentru sfinți se găsiseră vocile și mai era bătălia pentru Isus. Am dat probă și am câștigat. A prins așa de tare că domnul Adrian Sârbu, cel mai mare om de televiziune pe care l-a avut țara asta, a zis ”el e!”. M-am mirat, pentru că au dat probe și Florian Pitiș, și Adrian Pintea, care erau voci consacrate. Eu nu eram. De aici a plecat totul. Când s-a înființat Pro TV, Adrian Sârbu mi-a spus: tu ești vocea! Și așa a pornit totul. Teodosiu începuse și el să colaboreze cu alte televizuni ale lui Sârbu. Ne-am unit braț la braț, amândoi, și am trăit ani buni.

 

Cum de nu ați renunțat la teatru? Faceți film, televiziune, aveți mult de muncă.

C.C. – Niciodată nu voi renunța la teatru. De aici pornește totul. Știu că sunt colegi de-ai mei care au renunțat și s-au apucat de film, dar eu nu pot. Felul meu de a fi și faptul că simt nevoia de oameni nu mă pot ține departe de scenă. Sunt introvertit cu o nevoie cumplită de a sta cu lumea. Dacă există așa ceva, eu sunt ăla.

 

Ați jucat multe roluri. Există unul care v-a marcat?

C.C. – Dacă le luăm în ordine inversă, Ciumau m-a marcat, personajul pe care l-am jucat în filmul ”Între chin și amin”. ”Avarul”, în regia lui Mircea Cornișteanu. Iar în televiziune Varlam, Grigore Varlam, din cele 200 de episoade ale serialului ”Lacrimi de iubire”. M-a marcat pentru că filmam absolut în fiecare zi, cam opt ore, și îmi era foarte greu să mă recuperez acasă, mai ales că îmi studiez foarte bine rolurile și replicile. Terminam ziua de filmare la ora 22 și trebuia să mă pregătesc pentru ziua următoare. Citeam, lucram la text, iar a doua zi la, ora 10, începeam filmările. Era o bucurie pentru că ajungeam cu textul învățat, pus pe mine ca o haină care îmi vine bine. A fost chestie interesantă cu această telenovelă. În perioada aia era la PRO Tv ”Tânăr și neliniștit”. Mama plângea, râdea, era fixată numai în televizor. Mi-a dat Andrei Boncea telefon pentru un rol în telenovela asta și i-am zis că eu nu joc în telenovele. Stă mama lipită de ecranul televizorului, de abia mai gătește, să nu piardă episodul 400212. Nu am vrut să joc în ”Lacrimi de iubire”. M-au chemat Ruxandra Ion, cu Boncea, cu Sârbu la o primă lectură și mi-a plăcut cum a scris Eugen Patriche chestia aia. Am zis că încerc, dar dacă nu-mi place să mă omoare. A fost o surpriză popularitatea acestui serial. Am luat și premiu. Mai era o telenovelă pe Antena 1, ”Fetele marinarului” parcă, iar premiul TV Mania, care e acordat de public, l-am câștigat eu, detașat. Am rămas trăsnit.

 

Începe spectacolul și trebuie să încheiem discuția noastră. Care e finalul?

C.C. – Orice final face loc unui nou început! Să vă trăiască viața, să fiți sănătoși, să aveți zâmbetul pe buze că e cel mai bun medicament!

Lasă un comentariu

Adresa ta de e-mail nu va fi publicată.

Alte Știri
Încarcă mai mult