AcasăEDITORIALVergil Chițac, mare meșter mare

Vergil Chițac, mare meșter mare

Sunt oameni pe care atunci când îi asculți vorbind îi crezi fără nicio ezitare pentru că au discurs apăsat, sunt foarte siguri pe ei, au soluții la orice problemă și explicații clare pentru fiecare eșec.

N-ai cum să pui la îndoială bunele intenții și priceperea unor astfel de persoane.

Așa vorbește Vergil Chițac. Primarul nostru ajuns, iată, la al doilea mandat.

Iese rar în public, iar când ne onorează prezintă situația cu gravitate și profesionalism. Își dă ochii peste cap, sătul de părerile neaveniților, și explică cum că nu e nimic greșit în ceea ce face, doar că suntem noi prea slabi de minte ca să înțelegem cum el duce orașul în direcția bună și muncește pentru bunăstarea și confortul nostru. Pare un tată dur, care nu stă la discuții cu copiii, pentru că el știe ce trebuie făcut, nu prostovanii ăia mici.

Asta e atitudinea lui Chițac față de constănțeni.

Arogant și autosuficient, primarul nu dă doi bani pe ce cred sau ce vor cetățenii. Nici unul din noi nu este în măsură să-i spună lui cum să conducă orașul.

Mulți l-am crezut pe cuvânt. Știe omul cum merge treaba, să-l lăsăm să ne arate. Și ne-a arătat.

Ne-a arătat cum se cheltuie banii noștri în cel mai haotic și ineficient mod. 

Marile proiecte de asfaltare s-au dovedit a fi eșecuri răsunătoare, pentru că bulevardele reabilitate pe milioane de euro s-au făcut praf în doar câteva luni de la recepționarea lucrărilor. Traficul în Constanța este infernal, respirăm praf și noxe, pentru că se repară și se tot repară și nu se mai termină odată. Și pentru că merităm, ne-a mărit și impozitele, așa, cât să ne arate că poate. 

Celebra stradă Ștefan cel Mare este o altă dovadă de incompetență crasă. Nimic din proiectul inițial, care era fabulos, nu se regăsește în realitate, iar calitatea lucrărilor este deplorabilă.

Spitale noi, școli, parcuri, grădinițe nu s-au făcut. Bazinul olimpic, parcul industrial, terenurile de sport sunt complet uitate. Stadionul… 

Se construiesc blocuri în draci. Între case, între alte blocuri, pe orice petec de teren. Eliberează autorizații de construire pe bandă rulantă. Se pare că imobiliarele sunt singurele investiții pe care le poate atrage primarul.

Despre turism nu mai discutăm. Nu aduce beneficii, nu e în interesul nostru. De asta au și plecat cei de la Neversea. Administrației locale nu i se pare eficient un festival care pusese Constanța pe harta lumii și care aducea zeci de mii de oameni în oraș. N-avem nevoie de bani, că doar avem pensii speciale cu toții.

CSM și CT BUS, aflate sub coordonarea Primăriei, s-au făcut praf.

Ieri, s-au terminat și lucrările la Teatrul de Stat. A ieșit o nenorocire acolo. Au mutilat o sală de teatru funcțională, transformând-o într-o sală de așteptare la clasa a II-a. După patru ani de deranj și peste 5 milioane de euro cheltuiți, clădirea Fantasio poate fi folosită pentru ședințe de partid și serbări școlare maxim.

Aceasta ar trebui să fie picătura care umple paharul. Într-o lume civilizată, după un astfel de eșec, administrația locală pleacă acasă cerându-și scuze public. Nu se va întâmpla asta. De fapt, vom afla că noi nu înțelegem cum funcționează lucrurile, că suntem bătuți în cap și nerecunoscători.

Constanța este un dezastru. De ani buni ne ducem în jos. Nu reușim să găsim calea, pare că nici măcar nu înțelegem ce se întâmplă.

Am fost la inaugurarea Cazinoului. Liberalii și-au arogat toate meritele pentru reabilitarea clădirii. Am văzut politicieni, funcționari publici, dive și sinecuriști, lumea bună a Constanței, pozându-se și persiflându-i pe fraierii care stăteau pe la ușă.

Mi-a fost scârbă. Și nu doar mie. Niciunul de acolo n-avea vreo legătură cu reabilitarea clădirii. Cel care a pus lucrurile în mișcare este fostul primar, Decebal Făgădău. Dar nimeni, nici măcar foștii săi colegi, nu a spus asta.

Vergil Chițac s-a ocupat de Teatrul de Stat. O hidoșenie absolută, o rușine.

Nu se întâmplă nimic bun în orașul ăsta. Absolut nimic.

E din ce în ce mai rău. Ne afundăm în mizerie, în datorii și în sărăcie. Parcă suntem blestemați.

Așa arată Teatrul de Stat din Oradea după renovare